Potrivit unui studiu recent realizat în Statele Unite, un puls uriaș de radiații ar putea devia un asteroid de pe traiectoria sa. Prin urmare, ar fi posibil să se evite un astfel de monstru care se îndreaptă direct spre Pământ și să se salveze omenirea. Această posibilitate nu mai este doar de domeniul science-fiction-ului.
Posibilitatea ca un asteroid (sau o cometă) să lovească din nou Pământul există, deși șansele sunt minime. O serie de filme au prezentat acest tip de catastrofă, printre care Armageddon (1998) și Don’t Look Up (2021). Una dintre soluțiile menționate în astfel de filme este utilizarea armelor nucleare pentru a devia asteroidul de pe traiectoria sa și a salva Pământul și locuitorii săi.
Acest plan incredibil ar putea deveni realitate? Un studiu condus de Sandia National Laboratories din Albuquerque (SUA) a răspuns tocmai la această întrebare. Publicată în revista Nature Physics, această cercetare cuprinde o simulare a devierii unui asteroid cu ajutorul unui puls de raze X de clasa megajoule. Într-o cameră vidată, bucăți mici de asteroizi fictivi au fost expuse la impulsuri intense de raze X, similare celor rezultate dintr-o explozie nucleară. Acest lucru le-a permis fizicienilor să înregistreze modul în care pulsul de raze X poate ajunge pe partea laterală a unui asteroid până la o nanosecundă.
Conform rezultatelor, impactul ar fi atât de violent încât suprafața asteroidului s-ar încălzi până la zeci de mii de grade. Același impact ar produce un flux de gaze capabil, teoretic, să devieze obiectul de la traiectoria sa. Desigur, această salvare a Pământului ar avea loc numai dacă calculele ar fi corecte la momentul T. Oamenii de știință au susținut, de asemenea, că ar fi mai eficient să se declanșeze o explozie nucleară la o anumită distanță de asteroid, scopul fiind acela de a-l împinge înapoi, mai degrabă decât de a-l sparge în mii de bucăți.
„Materialul vaporizat este aruncat într-o parte, împingând asteroidul în direcția opusă. Este ca și cum asteroidul s-ar transforma în propria sa rachetă”, a declarat autorul principal al studiului, Nathan Moore, într-un interviu acordat cotidianului britanic The Guardian. În final, fizicienii au precizat că această soluție ar trebui să funcționeze pentru asteroizii cu diametrul de până la patru kilometri. Dincolo de aceasta, ar putea fi posibilă adaptarea metodei, dar numai dacă obiectul este detectat din timp.
