În martie 2025, o echipă de cercetători ruși a efectuat o autopsie excepțională a unui pui de mamut vechi de 130 000 de ani, descoperit în permafrostul siberian. Acest specimen, supranumit „Yana”, este una dintre cele mai bine conservate fosile de mamut descoperite vreodată. Acest studiu aprofundat oferă oamenilor de știință o ocazie rară de a examina nu numai anatomia acestor animale dispărute, ci și de a înțelege mai bine ecosistemul și condițiile de mediu care existau la acea vreme.
Yana a fost descoperită în decembrie 2024, conservată în permafrostul siberian, un strat de pământ înghețat permanent. Schimbările climatice au expus carcasa puiului de mamut, care fusese parțial eliberată din locul de îngropare de către eroziune. Partea din față a corpului său căzuse de pe o stâncă, însă membrele posterioare au rămas blocate în pământ, permițând conservarea remarcabilă a multor organe și țesuturi. Această descoperire este de o importanță vitală, deoarece Yana este cel mai bine conservat mamut găsit vreodată. Având 1,20 metri la greabăn și cântărind aproximativ 180 de kilograme, aspectul animalului era aproape identic cu cel al unui pui de elefant modern. Corpul său intact, în special capul și trompa, a permis cercetătorilor să studieze caracteristicile anatomice specifice mamuților.
Autopsia lui Yana a durat câteva ore, permițând cercetătorilor să examineze în profunzime starea de conservare a specimenului și să adune informații prețioase. Printre cele mai interesante descoperiri, organele interne ale animalului, inclusiv tractul digestiv, stomacul și fragmente de intestin, au fost remarcabil de bine conservate. Aceste elemente au permis oamenilor de știință să preleveze probe din ultima masă a Yanei, oferind o perspectivă directă asupra regimului său alimentar. Aceste analize vor permite o mai bună înțelegere a ecosistemului siberian din vremea mamutului lânos, în special prin identificarea tipurilor de vegetație și a interacțiunilor ecologice din regiune.
Studiul colților de lapte ai Yanei a aruncat, de asemenea, o lumină interesantă asupra biologiei acestor animale. La fel ca la om, acești dinți temporari cad pe măsură ce animalul crește, făcând loc dinților permanenți. Această descoperire anatomică dezvăluie paralele izbitoare între mamuții tineri și elefanții moderni, sugerând procese de creștere similare la aceste două specii strâns înrudite. Aceste observații ne îmbogățesc înțelegerea dezvoltării mamuților și a relației lor cu descendenții contemporani.
Cercetătorii care au examinat cadavrul Yanei sunt, de asemenea, deosebit de interesați de microorganismele prezente pe rămășițele sale, deoarece acestea ar putea oferi o înțelegere valoroasă a bacteriilor și agenților patogeni care populau Pământul acum 130 000 de ani. Analizând aceste microorganisme, oamenii de știință speră să obțină o mai bună înțelegere a interacțiunilor biologice din ecosistemele antice și să stabilească paralele cu ecosistemele moderne. De asemenea, ar putea dezvălui mai multe despre modul în care bacteriile antice au evoluat pentru a se adapta la condițiile climatice și geografice ale vremii și despre modul în care acestea interacționează cu mediile moderne din prezent.
Plantele și sporii ingerați de Yana sunt o altă cheie importantă pentru înțelegerea mediului în care a trăit acest animal. Studiind urmele de vegetație prezente în sistemul digestiv al mamutului, cercetătorii vor putea reconstitui în detaliu tipul de floră care exista în regiunea siberiană la acea vreme. Acest proces ar putea furniza informații esențiale despre diversitatea plantelor, climatul și condițiile de viață din Siberia de acum mii de ani, când mamuții cutreierau încă stepele înghețate. Acest tip de cercetare ar putea, de asemenea, să pună în lumină adaptarea speciilor la medii extreme și schimbări climatice în preistorie, contribuind astfel la înțelegerea perioadelor majore de tranziție climatică.
Una dintre marile enigme ale acestei descoperiri constă în circumstanțele morții lui Yana. Deși autopsia a dezvăluit informații cruciale despre conservarea corpului său și constituirea mediului său intern, cauzele exacte ale morții sale rămân un mister. Totuși, un lucru este clar: Yana a murit cu mult înainte de sosirea omului modern în Siberia. Homo sapiens, ale cărui prime grupuri au apărut în Europa și Asia acum aproximativ 100.000 de ani, nu a avut nicio interacțiune directă cu acest mamut, despre care se crede că a trăit cu mult înainte de această perioadă. Tinerețea lui Yana la momentul morții sugerează că ar fi putut fi victima unor condiții de mediu dure, a unei boli sau chiar a malnutriției. Mamuții tineri, ca și alte animale, sunt adesea mai vulnerabili la rigorile mediului, în special atunci când nu au încă resursele și abilitățile de supraviețuire ale exemplarelor lor adulte. Faptul că Yana a fost găsită în permafrost, un teren înghețat impregnat cu o anumită stabilitate a mediului, ar putea oferi, de asemenea, indicii cu privire la starea de sănătate a animalului, dieta sa și interacțiunea sa cu mediul înainte de moartea sa prematură. Analizele ulterioare ar putea, probabil, să arunce mai multă lumină asupra cauzelor reale ale dispariției sale la o vârstă atât de fragedă.
