Un studiu efectuat recent relevă faptul că mulţi dintre europeni şi indieni descind dintr-un strămoş comun, băutor de lapte, din urmă cu aproximativ 7.500 de ani – majoritatea europenilor şi indienilor care pot bea lapte prezintă aceeaşi mutaţie genetică, numită 13910T.
Toomas Kivisild, autor al studiului, de la Universitatea Cambridge, susţine că această mutaţie este frecvent întâlnită atât la populaţiile europene, cât şi la cele indiene, în special în rândul băutorilor de lapte. Mai mult, declară el în continuare, observând regiunile genetice alăturate, „am putut observa că 13910T prezentă la indieni are aceeaşi origine cu cea găsită la europeni, ceea ce ne duce cu gândul la migraţiile între Europa şi India.”
Toţi bebeluşii pot bea lapte, întrucât organismul lor produce o enzimă, numită lactază. Cu toate acestea, numai o treime dintre adulţi pot bea lapte fără ca ulterior să aibă dureri abdominale, balonări, greaţă, diaree ori alte simptome date de intoleranţa la lactoză.
Mutaţia genetică ce permite adulţilor consumarea de lapte, numită persistenţă a lactazei, pare să fi evoluat diferit în Europa, Africa sau Orientul Mijlociu. Până în prezent, sursa persistenţei lactazei din India, cel mai mare consumator şi producător de lapte din lume, rămăsese un mister, ceea ce i-a făcut pe cercetători să caute cauzele genetice ale acestui fapt.
Mark Thomas, de la University College, Londra, nu presupune că ar fi avut loc o migraţiune masivă de populaţii din Europa către India în ultimii 10.000 de ani, însă că doar câţiva migratori au dus mutaţia acolo, unde s-a răspândit rapid.
Mutaţia este prezentă doar în segmente definite ale populaţiei indiene. Cei fără o tradiţie în păstorit (fie că vorbim despre vaci, capre sau oi) nu prezintă mutaţia 13910T. Oamenii de ştiinţă consideră că, pe lângă păstorit, bariere sociale, precum apartenenţa la castă, trib ori religia ar fi putut limita răspândirea genei.
