Betelgeuse, una dintre cele mai faimoase stele de pe cerul nopții, a fost mult timp în centrul unor teorii fascinante. Se credea că este gata să explodeze într-o supernovă, care ar oferi un spectacol luminos vizibil de pe Pământ în plină zi. Însă un nou studiu surprinzător a pus la îndoială această ipoteză. Potrivit astronomilor, o stea însoțitoare ascunsă, supranumită „Betelbuddy”, ar putea explica variațiile ciudate ale luminozității supergigantei roșii.
Betelgeuse este una dintre cele mai emblematice și strălucitoare stele de pe cerul nopții. Este situată în celebra constelație Orion. Vizibilă cu ochiul liber, ea ocupă poziția umărului drept al vânătorului în această constelație. Ceea ce face Betelgeuse deosebit de fascinantă este faptul că este o supergigantă roșie, unul dintre cele mai masive și strălucitoare tipuri de stele cunoscute. În acest stadiu al evoluției sale, ea și-a consumat o mare parte din combustibilul nuclear și a intrat într-o fază în care se umflă și se răcește, dând radiațiilor sale o culoare roșiatică. Dimensiunea și luminozitatea lui Betelgeuse sunt uluitoare: este de aproximativ 100 000 de ori mai strălucitoare decât Soarele nostru, ceea ce îl face vizibil chiar și de la sute de ani-lumină distanță. În ceea ce privește dimensiunea sa, aceasta este uluitoare: dacă Betelgeuse ar fi plasată în centrul sistemului nostru solar, ar înghiți orbitele lui Mercur, Venus, Pământ și chiar Marte, deoarece diametrul său este de 700 de ori mai mare decât cel al Soarelui nostru. În plus, Betelgeuse a devenit în ultimii ani un obiect major de observație pentru astronomi datorită variațiilor neobișnuite ale luminozității sale, ceea ce a dus la speculații cu privire la o explozie iminentă de supernovă. Un astfel de eveniment ar fi extraordinar, promițând să ne lumineze cerul timp de săptămâni întregi. Totuși, aceste variații de lumină ar putea avea o explicație complet diferită.
Au fost avansate mai multe ipoteze pentru a explica aceste variații. În special, s-a crezut că aceste fluctuații de luminozitate ar putea fi cauzate de fenomene interne. La fel ca multe stele aflate la sfârșitul vieții, Betelgeuse trece prin cicluri de pulsații în care se extinde și se contractă în mod regulat. Aceste pulsații, legate de fuziunea hidrogenului din miezul său, provoacă variații ale luminozității. Cu toate acestea, modificările observate au fost prea neregulate pentru a se potrivi doar acestui model. Au fost avansate alte ipoteze. Unii cercetători au sugerat că un nor de praf interstelar, format chiar de stea în ultimele sale etape de viață, ar putea bloca temporar lumina pe care o primim pe Pământ. Acest nor ar putea explica astfel perioadele de întunecare bruscă a stelei Betelgeuse. Dar această explicație s-a dovedit insuficientă pentru a explica complexitatea variațiilor de lumină.
Mai recent, o descoperire a fost făcută datorită muncii unei echipe conduse de astrofizicianul Jared Goldberg. Propunerea lor: dacă Betelgeuse nu ar fi singură? Folosind modele computerizate sofisticate și observații avansate, cercetătorii au exclus teoriile fenomenelor interne și a prafului izolat. Conform simulărilor lor, singura explicație care se potrivește datelor este prezența unei stele companion invizibile. Concluziile au fost prezentate într-un articol postat pe site-ul de preprinturi arXiv.
Supranumită „Betelbuddy” de către echipă, această stea însoțitoare acționează ca un „plug de zăpadă” cosmic. Pe măsură ce orbitează în jurul lui Betelgeuse, respinge praful din jurul supergigantei roșii, influențând astfel lumina care ajunge la noi. Atunci când Betelbuddy dispersează acest praf, Betelgeuse apare mai strălucitoare; invers, atunci când praful se acumulează, steaua apare mai întunecată. Acest proces este considerat responsabil pentru fluctuațiile de luminozitate pe care astronomii le observă de ani de zile. Această idee a unei stele însoțitoare schimbă complet perspectiva asupra viitorului lui Betelgeuse. Contrar speculațiilor anterioare, această stea gigantică roșie nu este probabil pregătită să explodeze într-o supernovă în viitorul apropiat. Acest lucru nu înseamnă că explozia nu va avea loc niciodată, ci că s-ar putea întâmpla mult mai târziu decât se aștepta.
Prezența acestei stele însoțitoare oferă, de asemenea, o mai bună înțelegere a proceselor complexe care afectează luminozitatea lui Betelgeuse. Oamenii de știință cred că interacțiuni similare ar putea avea loc și în cazul altor stele gigante roșii, deschizând noi căi de cercetare. Cu toate acestea, deși această ipoteză pare solidă, ea se bazează în prezent pe simulări și calcule. Următorul pas pentru cercetători va fi, prin urmare, să încerce să observe direct Betelbuddy. În decembrie 2024, se va deschide o fereastră de observație, oferind astronomilor șansa de a capta imagini directe ale acestei stele însoțitoare cu telescoape puternice.
Între timp, echipa continuă să colaboreze cu experți în astrofizică și să își rafineze modelele pentru a înțelege mai bine interacțiunea dintre Betelgeuse și misteriosul său companion. Știința în echipă a fost esențială în această descoperire, reunind experți din mai multe instituții, demonstrând că cercetarea colaborativă este cheia pentru rezolvarea unor mistere atât de complexe.
