Sondele spațiale NASA Voyager au ajuns pentru prima dată la frontiera sisemului nostru solar, iar ceea ce au descoperit este complet diferit de așteptările savanților.

 

Instrumentul IBEX Interstellar Boundary Explorer – de la NASA, a descoperit prin intermediul sondelor că Sistemul Solar călătorește prin Spațiu cu o viteză mult mai mica decât se credea, motiv pentru care acesta nu formează așa-numitul „arc de șoc” în calea sa, o regiune de gaz sau de plasmă care ar proteja heliosfera în timp ce aceasta se deplasează prin galaxie.

\"(w540)

Datele furnizate de IBEX arată că Sistemul Solar se mișcă, de fapt, prin norul interstelar local cu o viteză de circa 83.000 km/h, cu aproximativ 11.000 km/h mai puțin decât se credea, destul de încet pentru a crea mai degrabă o undă, decât un șoc. Fenomenul arcului de șoc s-a observat dinaintea multor altor stele, dar se pare că Soarele nostru nu atinge pragul critic pentru a îl putea manifesta.

\"(w540)

Știm că există implicații probabile ale modului în care razele cosmice galactice se propagă împrejurul și în interiorul Sistemului Solar, ceea ce este relevant pentru călătoriile umane în Spațiu. Iar IBEX a detectat deja particule din afara heliosferei ce pătrund în sistem provenind din spațiul interstelar.

\"(w540)

Descoperirea oferă cea mai completă perspectivă de până acum asupra a ceea ce se află dincolo de sistemul nostru solar. Cercetătorii sunt încrezători că noi măsurători vor oferi indicii importante despre cum și unde s-a format Sistemul Solar, despre forțele fizice care l-au modelat, dar și despre istoria altor stele din Calea Lactee.

\"(w540)

Cu ajutorul noilor date, cercetătorii au depistat o concentrație de 74 de atomi de oxigen pentru fiecare 20 de atomi de neon în vântul interstelar. În propriul nostru sistem solar, există 111 atomi de oxigen la fiecare 20 de atomi de neon. Această diferență indică două mari posibilități: ori Sistemul Solar a evoluat într-o parte separată a galaxiei, mai bogată în oxigen decât cea în care ne aflăm acum, ori o cantitate critică de oxigen zace prinsă în praful sau în gheața interstelară, incalabilă să se miște liberă prin Spațiu și eliberată numai la intrarea în atmosfera terestră.

\"(w540)

Prin noile posibilități de cercetare deschise, savanții pot fi acum capabili să determine cum a evoluat galaxia noastră și cum s-a schimbat în timp. Mai mult, cercetătorii vor să descopere din ce anume este constituit mediul interstelar local – regiunea de granite care separă regiunea îndepărtată a galaxiei de heliosfera noastră.

Sursa

Upgrade