Betelgeuse: O tânără stea însoțitoare detectată de astronomi

Astronomii au detectat o stea care orbitează în jurul lui Betelgeuse. Folosind telescopul Gemini North și tehnici de imagistică ultra-precise, această stea discretă, însoțitoare, a fost observată în imediata vecinătate a faimoasei supergigante roșii. Spre deosebire de Betelgeuse, aflată aproape de sfârșitul vieții, însoțitoarea sa nu s-a „aprins” încă.

Imaginea obținută cu Gemini North arată Betelgeuse în centru, strălucind în portocaliu, iar în stânga, în albastru, companionul său stelar. Una își încheie existența, cealaltă nici măcar nu a început-o. Echipa de astrofizicieni condusă de Steve Howell de la NASA a fotografiat această pereche neașteptată: pe de o parte, Betelgeuse, o supergigantă roșie cu o rază colosală – de 700 de ori mai mare decât cea a Soarelui! –, care luminează cerul iernilor noastre din constelația Orion. Deși are doar 8 milioane de ani, steaua moare deja, după ce și-a consumat combustibilul la ambele capete. Iar acum, trebuie să o privim ca parte dintr-un cuplu, alături de o stea atât de tânără încât nici măcar nu a început fuziunea nucleară… și totuși a fost „văzută”: palidă, albastră și extrem de discretă în umbra imensei Betelgeuse.

„Studiile anterioare care sugerau existența unui companion pentru Betelgeuse presupuneau că nimeni nu va reuși vreodată să-l observe direct”, a declarat Steve Howell într-un comunicat de presă NASA. A fost nevoie de combinația dintre o tehnologie de rezoluție extrem de înaltă și puterea telescopului Gemini North, situat în Hawaii, pentru a pătrunde prin cețurile învăluitoare ale gigantului roșu și a surprinde acest companion atât de subtil. El orbitează la doar patru unități astronomice (distanțe Pământ-Soare), practic în interiorul atmosferei extinse a lui Betelgeuse – o relație stelară cu adevărat „fuzională”.

Totul a pornit de la misterul cunoscut drept „Marea Întunecare”: între 2019 și 2020, luminozitatea lui Betelgeuse a scăzut brusc cu aproape 70%. Mulți au crezut că este un semn al unei supernove iminente. Însă, explicația a fost mai puțin spectaculoasă: un nor imens de praf ejectat de stea a mascat temporar lumina sa. Totuși, evenimentul a atras din nou atenția comunității științifice asupra acestei stele. În datele de arhivă, cercetătorii au identificat o variație secundară a luminozității, cu o periodicitate de șase ani – indiciu posibil al prezenței unui companion, conform mai multor modele teoretice. Telescopul Hubble și observatorul cu raze X Chandra au fost îndreptate spre Betelgeuse… dar nu au detectat nimic.

Până în decembrie 2024. Atunci, folosind instrumentul Alopeke (care înseamnă „vulpe” în hawaiiană), montat pe telescopul Gemini North, cercetătorii au observat steaua la doar trei zile după momentul teoretic al celei mai mari separări unghiulare față de presupusul său companion. Ei au utilizat o tehnică numită „speckle imaging”, care constă în realizarea a mii de imagini în intervale de doar câteva milisecunde, pentru a compensa turbulențele atmosferice care estompează în mod normal imaginile. Aceste cadre sunt apoi procesate și combinate pentru a reconstrui o imagine clară.

Rezultatul: un punct luminos de șase ori mai slab decât Betelgeuse, situat la doar 52 de miliardarsecunde de ea – echivalentul lățimii unei monede văzute de la câțiva kilometri. Exact acolo unde modelele teoretice preziceau. Astronomii au confirmat: acela este companionul lui Betelgeuse.

„Aceasta este prima detecție directă a unei stele companione atât de aproape de o supergigantă”, a subliniat echipa. Companionul are o masă de aproximativ 1,5 ori mai mare decât cea a Soarelui și pare a fi o stea „pre-secvență principală” – adică o proto-stea, care încă nu a început fuziunea hidrogenului. Pe scurt, o stea în devenire. Cele două s-au născut împreună. Dar în timp ce Betelgeuse este așteptată să explodeze ca o supernovă în mai puțin de 10.000 de ani, companionul său nu va apuca să devină o stea stabilă. Forțele mareice și învăluirea sa treptată în atmosfera supergigantei îi prevestesc o dispariție lentă.

Această descoperire nu este doar spectaculoasă, ci și o demonstrație a capacităților uimitoare ale tehnologiilor moderne de imagistică. „Am fost la limita extremă a ceea ce poate realiza telescopul Gemini”, recunoaște Howell. Iar această reușită deschide calea pentru alte observații similare, ce păreau imposibile până acum.

Ne revedem pe 2 noiembrie 2027, data următoarei separări maxime a companionului, pentru a confirma și înțelege mai bine dansul gravitațional al acestui duo stelar excepțional.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România