“Când știința întâlnește amintirile: Controlul memoriei la rozătoare cu ajutorul laserelor”

Într-un fragment adaptat din cartea “Cum să schimbi o amintire”, autorul și neuroștiința Steve Ramirez își aduce aminte de momentele care l-au condus pe el și colegii săi să descopere că amintirile pot fi controlate artificial la rozătoare prin utilizarea laserelor direct pe creier.

Putem schimba amintirile negative? Aceasta este întrebarea la care Steve Ramirez și echipa sa au căutat răspunsuri în timpul cercetărilor lor. Sentimentele precum anxietatea sunt dificil de înțeles deoarece adesea rămân invizibile pentru ceilalți. Cu toate acestea, sunt parte din viața noastră de zi cu zi. Toți experimentăm periodic stres și anxietate. Ce se întâmplă dacă intervievatorul nu mă place? Ar trebui să învăț toată noaptea pentru examenul de mâine? Ce ar trebui să spun la prima întâlnire?

Biologia noastră ne obligă adesea să fim pregătiți pentru multiple rezultate în mijlocul incertitudinii. Este sănătos să ne preocupăm de aceste multiple posibilități deoarece ne stimulează să muncim, să ne pregătim adecvat pentru un eveniment stresant. Totuși, uneori balanța stresului se înclinează atât de mult încât încep să apară patologii ale creierului.

Variația enormă în modul în care fiecare individ ajunge să experimenteze stările de anxietate subliniază faptul că creierul nostru conține multe căi sinuoase care pot convergi în final spre același sentiment. Toți avem declanșatori în viață, dar acești declanșatori depind de experiență — de memorie. Când aceste diferențe afectează starea noastră de spirit, gândirea, comportamentul și funcționarea zilnică, atunci sunt grupate într-o categorie. Mai mult, dacă deteriorările observate împărtășesc caracteristici similare, atunci această categorie este inclusă într-o clasificare mai largă — aceea de tulburare mintală.

În ultimul an de școală postuniversitară, Ramirez a început să înțeleagă cât de omniprezent poate fi sentimentul de anxietate. Pe măsură ce propriile sale stresuri din viață au început să se acumuleze — finalizarea tezei, scrierea granturilor și aplicațiilor pentru joburi, continuarea căutării aparent fără sfârșit a unui scop ca om de știință și ca persoană — și mama sa a avut o reapariție bruscă a momentelor de anxietate, culminând cu atacuri frecvente de panică. Odată ce a aflat despre experiența de-o viață a mamei sale cu anxietatea, a început să aprecieze natura ciclică a acestor sentimente. Nu putea înceta să se gândească la atacurile ei de panică și cât de frustrant era să nu poți opri cele mai debilitante momente pe care cineva le poate îndura.

Ultimul său proiect în școala postuniversitară a încercat să activeze artificial amintirile pozitive pentru a suprima simptomele asociate cu anxietatea și depresia. Aceasta a fost cea mai personală încercare științifică a sa, o modalitate foarte directă de a se alătura luptei alături de mama sa și de a-i mulțumi pentru b