O descoperire arheologică majoră a dat peste cap cunoștințele noastre despre oamenii de Neanderthal. Un individ, poreclit Thorin, ar fi trăit separat de semenii săi neanderthalieni, izolat într-o peșteră din sudul Franței. Această descoperire, publicată în revista Cell Genomics, dezvăluie un aspect puțin cunoscut al istoriei verilor noștri dispăruți.
Multă vreme, oamenii de știință au crezut că neanderthalienii, verii dispăruți ai oamenilor moderni, formau o populație relativ omogenă în întreaga Europă. Ei își imaginau grupuri care se deplasau și se amestecau, împărtășind un patrimoniu genetic comun. Această convingere se baza pe mai mulți factori. În primul rând, primele studii genetice asupra neanderthalienilor, deși limitate de tehnologia din acea vreme, sugerau o anumită omogenitate în cadrul speciei. Diferențele observate au fost interpretate ca variații naturale în cadrul aceleiași populații. Fosilele de neanderthalieni au fost descoperite, de asemenea, pe o arie geografică vastă în Europa. Prin urmare, această distribuție largă părea să indice o populație mobilă și interconectată. În sfârșit, uneltele și artefactele descoperite în siturile neanderthaliene erau similare pe distanțe mari, sugerând existența unei culturi materiale relativ uniforme, împărtășită de toți neanderthalienii. Descoperirea lui Thorin în peștera Mandrin a dat peste cap această viziune. Acest om de neanderthal, despre care se crede că a trăit în urmă cu aproximativ 42.000 de ani, aparținea unui grup care a rămas vizibil izolat de alte populații neanderthaliene timp de aproape 50.000 de ani. „Este ca și cum Thorin și grupul său ar fi trăit pe o insulă pustie”, explică Ludovic Slimak, principalul autor al studiului. În timp ce alte populații neanderthaliene evoluau și se amestecau, cei din peștera Mandrin au rămas fideli tradițiilor lor, dezvoltând unelte și comportamente specifice.
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au folosit o combinație de tehnici științifice foarte specializate. În primul rând, au prelevat o mostră dintr-un dinte al lui Thorin, pentru a extrage ADN-ul. Apoi, cercetătorii l-au secvențiat (determinând ordinea exactă a bazelor care îl compun) și l-au comparat cu cel al altor neanderthalieni al căror ADN fusese deja secvențiat. Analizând diferențele și asemănările dintre aceste genomuri, cercetătorii au reușit să reconstruiască arborele genealogic al neanderthalienilor și să identifice diferitele linii genealogice.
Studiind diversitatea genetică din genomul lui Thorin, cercetătorii au constatat, de asemenea, că aceasta era foarte scăzută. Acest lucru înseamnă că populația din care provine Thorin era mică și a suferit puține amestecuri genetice. În cele din urmă, prin combinarea analizei genetice cu metode de datare precum datarea cu carbon-14, cercetătorii au reușit să estimeze vârsta lui Thorin și să determine perioada în care grupul său a trăit izolat. Această descoperire are implicații majore pentru înțelegerea noastră asupra evoluției neanderthalienilor. Ea sugerează că oamenii de Neanderthal erau mult mai diverși decât se credea anterior, populațiile izolate dezvoltându-și propriile caracteristici genetice și culturale. Este posibil ca multe alte grupuri de neanderthalieni să fi trăit la marginea populațiilor principale, lăsând puține urme în înregistrările fosile. Această nouă situație ne obligă să regândim cauzele dispariției neanderthalienilor. Dacă anumite populații au fost izolate și slăbite genetic, ele ar fi fost mai vulnerabile la schimbările de mediu sau la contactul cu Homo sapiens.
Această descoperire ridică și o serie de întrebări: de ce s-a izolat acest grup? Care au fost motivele acestei rupturi? Și cum se poate explica dispariția acestor populații în condițiile în care alți neanderthalieni trăiau în apropiere? Cercetătorii avansează mai multe ipoteze. Schimbările climatice, dezastrele naturale sau conflictele cu alte grupuri umane ar fi putut forța acești neanderthalieni să se refugieze în această peșteră și să rămână izolați. Această descoperire este încă o piesă în puzzle-ul evoluției umane, amintindu-ne că istoria speciei noastre este mult mai complexă și mai nuanțată decât ne-am imaginat până acum.
