În romanele science fiction, oamenii găsesc adesea o modalitate de a se mișca cu viteza luminii. Dar s-ar putea să te întrebi dacă corpul tău ar putea supraviețui mergând atât de repede? Ce s-ar întâmpla cu el?
În primul rând, să presupunem că este posibil – deși nu este – ca un om să se miște cu viteza luminii, care este de 299.792.458 de metri pe secundă. Nu există nicio problemă, în sine, cu o persoană care se mișcă cu o viteză constantă foarte rapidă. Oamenii nu pot simți viteza constantă, așa că nici măcar nu ați observa neapărat că vă mișcați atât de repede.
Cea mai mare problemă a ta ar fi accelerația – de fapt atingerea acelei viteze. O accelerație foarte mare de accelerație ne poate răni și chiar ne poate ucide. La accelerații mari, „sângele tău va avea dificultăți să ajungă până la extremități”, a spus Michael Pravica, profesor de fizică la Universitatea din Nevada, Las Vegas.
Majoritatea oamenilor pot face față forțelor de accelerație de aproximativ patru până la șase ori mai mari decât gravitația (4 până la 6 g) pentru o perioadă scurtă de timp. Pe măsură ce forța G crește, capacitatea corpului tău de a-ți circula sângele de la picioare la cap devine limitată. Pe măsură ce sângele tău începe să se acumuleze, vei leșina, iar dacă forța nu scade sau nu se oprește, vei muri în cele din urmă, deoarece corpul tău este lipsit de oxigenul pe care sângele tău îl transportă în corpul tău.
Piloții de luptă și alte persoane care se confruntă cu niveluri ridicate de forță g sunt învățate tehnici pentru a nu leșina, cum ar fi încordarea mușchilor la nivelul extremităților, și folosesc costume speciale pentru a rezista până la 9 g pentru perioade scurte de timp. Dar dacă ar fi să accelerezi la viteza luminii în câteva secunde – ca în filmele „Războiul Stelelor” – ai deveni rapid o clătită umană, când ești supus la o forța de peste 6.000 g.
Dacă ați dori să accelerați la viteza luminii mai sigur – să zicem, la 2 g – ar dura peste cinci luni pentru a accelera până la viteza luminii, presupunând că vă deplasați în linie dreaptă și nu există rezistență a aerului. La 1 g, accelerația căderii libere, ar dura peste 11 luni.
Din păcate, atingerea acestei viteze mari se dovedește a fi imposibilă. „Nu poți merge cu viteza luminii, având în vedere că ai o masă finită”, explica Pravica.
Teoria relativității speciale a lui Einstein arată că, pe măsură ce un obiect cu masă se apropie de viteza luminii, masa începe să crească pe măsură ce se apropie de viteza luminii, spunea Pravica. Dacă un obiect ar putea atinge viteza luminii, ar avea o masă infinită și ar fi nevoie de o cantitate de energie infinită pentru a atinge această viteză.
Totuși, oamenii au făcut ca unele lucruri să meargă foarte, foarte repede – dacă poți numi particulele subatomice „lucruri”. Acceleratoarele de particule pot aduce particule precum electronii la peste 99,9% viteza luminii, arăta Pravica. Dar există o mare diferență între a face ca un electron să se miște atât de repede și a lansa o persoană cu acea viteză, care ar necesita atât de multă energie încât ar fi imposibil de obținut, chiar dacă nu ar încălca legile fizicii.
Dacă te-ai putea deplasa la viteza luminii aproape, ai experimenta efectele relativității în timp, a spus Pravica. Timpul s-ar mișca mai lent pentru tine decât pentru oamenii care se mișcă la viteze mai mari de zi cu zi, deși experiența ta cu timpul nu s-ar schimba. Dacă ai putea observa oamenii care se mișcă la viteză „normală”, a spus Pravica, ar părea că se mișcă cu încetinitorul.
„Așa a arătat Einstein”, explică Pravica „Totul este relativ”.
Sursa informației: livescience.com
