Cea mai lungă migrație preistorică reconstituită vreodată

Un studiu genomic internațional major tocmai a dezvăluit un episod fascinant și puțin cunoscut din trecutul nostru: cea mai lungă migrație preistorică documentată vreodată. Aceasta este călătoria colosală întreprinsă de primii oameni moderni, din Asia de Nord până la vârful sudic al Americii de Sud, acoperind peste 20.000 de kilometri. Această performanță incredibilă nu numai că marchează o etapă cheie în expansiunea umană pe planetă, dar oferă și o perspectivă unică asupra dinamicii genetice și adaptive care i-a modelat pe strămoșii noștri. De la originile africane la Tierra del Fuego: O epopee umană

Rezultatul unei colaborări între 48 de cercetători din 22 de instituții din întreaga lume, susținut de consorțiul GenomeAsia100K, acest studiu, care a fost publicat în Science, se bazează pe o analiză aprofundată a genomului a 1.537 de indivizi aparținând a 139 de grupuri etnice. Prin reconstituirea traiectoriilor migratorii și a legăturilor genetice dintre aceste populații, oamenii de știință au reușit să urmărească un fir continuu de la primele mișcări din Africa către cele mai îndepărtate ținuturi ale Americilor. Calea acestei migrații a început în Africa, leagănul umanității, a traversat Asia de Nord și s-a extins până în Tierra del Fuego, Argentina, vârful sudic al continentului american. Conform estimărilor studiului, primii migranți au ajuns la marginea nordică a Americii de Sud – în Panama de astăzi – acum aproximativ 14.000 de ani.

Aceste populații au trebuit să facă față unor medii extrem de diverse și adesea ostile: păduri tropicale, munți, deșerturi, regiuni înghețate etc. Supraviețuirea și așezarea lor pe termen lung demonstrează o capacitate remarcabilă de adaptare. „Rezultatele noastre evidențiază ingeniozitatea extraordinară a primelor grupuri indigene care au colonizat aceste medii variate”, subliniază Elena Gusareva, prima autoare a studiului. De-a lungul acestei mari migrații, selecția naturală și mutațiile genetice au modelat diversitatea și rezistența populațiilor, după cum reiese din variația genelor legate de sistemul imunitar. Într-adevăr, cercetătorii explică faptul că migranții succesivi au purtat cu ei doar un mic subset al diversității genetice originale, ceea ce le-ar fi putut reduce capacitatea de a combate anumite boli.

Această reducere a diversității genetice în anumite populații indigene explică în special vulnerabilitatea lor mai mare la bolile introduse ulterior de coloniștii europeni. Înțelegerea acestor dinamici antice este crucială pentru a înțelege mai bine disparitățile în materie de sănătate observate și astăzi. „Faptul că primii migranți aveau o structură genetică mai restrânsă le-a influențat sistemul imunitar, limitându-le rezistența la noile infecții”, explică Kim Hie Lim, coautor al studiului. Astfel, dincolo de simpla reconstrucție istorică, această lucrare oferă o mai bună înțelegere a modului în care evoluția și istoria genetică au un impact direct asupra sănătății moderne a populațiilor umane.

Mai mult, studiul contestă o concepție greșită persistentă: aceea că cea mai mare diversitate genetică umană nu se găsește în Europa, ci în Asia. Această revelație provine din prejudecățile de eșantionare din proiectele anterioare de secvențiere a genomului. „Lucrarea noastră arată că populațiile asiatice adăpostesc o diversitate genetică mai bogată decât se credea anterior, depășind cu mult pe cea a populațiilor europene”, explică Stephan Schuster, coautor al studiului. Această descoperire este de mare importanță, în special pentru medicina personalizată și sănătatea publică. Ea evidențiază necesitatea de a integra mai multe date genetice de la populațiile asiatice pentru a rafina diagnosticele, tratamentele și strategiile medicale adaptate diversității umane.

Datorită progreselor tehnologice în secvențierea de înaltă rezoluție, cercetătorii au putut cartografia cu precizie markerii genetici transmiși din generație în generație. Acest lucru le-a permis nu numai să urmărească rutele migratorii, ci și să înțeleagă cum s-au adaptat populațiile la medii extreme, păstrând în același timp o anumită diversitate genetică. Studiul acestei migrații antice oferă astfel o perspectivă fără precedent asupra mecanismele evolutive care au modelat genomul uman, în special în populațiile din Asia și cele două Americi. Prin dezvăluirea amprentelor genetice lăsate de acești primi coloniști, se pun și bazele unei mai bune înțelegeri a sănătății și rezistenței populațiilor actuale.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România