A aparținut, probabil, unui om din Epoca de Fier, ucis în cadrul unui ritual de sacrificare pe teritoriul de astăzi al Marii Britanii și s-ar putea număra printre cele mai vechi fragmente de creier prezervate ale lumii.
În timpul unor excavări în regiunea Heslington, din orașul britanic York, o echipă de arheologi a descoperit craniul vechi de 2.500 de ani al unui om, care mai găzduia încă țesutul moale al unui creier bine prezervat. Pare să-i fi aparținut unui bărbat cu vârsta cuprinsă între 26 și 45 de ani în momentul decesului.
Fracturile la nivelul celei de-a doua vertebre a gâtului, încă atașată craniului, și o serie de tăieturi fine, ca de cuțit, în aceeași zonă, trădează posibilitatea ca individul să fi murit spânzurat, după care a fost atent decapitat, iar craniul i-a fost îngropat separat de trup.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201104/w540/craniu_13782600.jpg\")
Interesant la acest caz este faptul că, exceptând o porțiune de creier, nicio altă formă de țesut moale nu a mai rezistat deprecierii la suprafața sau în interiorul craniului descoperit. Arheologi, chimiști, biologi și neurologi care îl studiază nu pot explica, momentan, supraviețuirea materiei cerebrale.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201104/w540/heslington_brain_sized_500x458_48419100.jpg\")
Organul a fost analizat după metode sofisticate și s-a concluzionat că prezintă ADN comun cu cel al unor indivizi din Toscana și Orientul Apropiat. Iar datarea cu radiocarbon îi încadrează cronologic originile în intervalul 673-482 î.Hr.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201104/w540/sit_arheologic_10064300.jpg\")
Cazul nu este unic, dar este extrem de rar. În Epoca de Fier “capetele-trofeu” se pare că erau un loc comun, iar în Epoca de Bronz se practica prezervarea rămășițelor umane. Totuși, cercetătorii susțin că în cazul de față niciuna dintre aceste situații nu se aplică. Nu s-au identificat urme ale unor conservări deliberate prin îmbălsămare, sau prin afumare.
Singura pistă a experților este ideea că starea hidratată a creierului și absența oricăror urme de putrefacție sugerează o înmormântare foarte rapidă după deces în sedimentele de granulație fină și lipsite de oxigen ale solului. Este, cred cercetătorii, o succedare neobișnuită de evenimente și ar putea fi folosită ca explicație pentru excepționala prezervare a creierului.
Sursa: The Telegraph
Sursa foto: Universitatea din York
