Savanţii Institutului Max Planck pentru Cardiologie şi Pneumologie din Bad Nauheim, Hessa, Germania, au reuşit să încarce celule de muşchi cardiac pe o structură tridimensională, creată din mătase produsă de viermele de mătase Tasar.
După zeci de ani în care inima îşi face datoria de a pompa sângele prin tot corpul nostru, mecanismele sale regenerative obosesc, celulele cardiace încep să moară şi apare riscul iminent de infarct.
Încercând să dezvolte un tratament pentru repararea ţesutului cardiac, cercetătorii au căutat să crească în laborator un substitut pentru acesta, care, în final, să ducă la regenerarea muşchiului cardiac.
În acest sens, au fost efectuate mai multe experimente, folosind diverse materiale, pentru a construi o structură pe care să se poată încărca celulele musculare cardiace.
Soluţia acestei probleme a venit din Kharagpur, India, unde cercetătorul Chinmoy Patra, colaborator al Institutului Max Planck, a descoperit că fibrele produse de viermele de mătase Tasar (Antheraea mylitta) au o structură proteică ce facilitează adeziunea celulelor musculare cardiace, fiind în plus şi mai aspre decât alte fibre de mătase, astfel putând forma o structură tridimensională de ţesut.
Deşi testele iniţiale pe inimi de şobolani au fost un succes, comunicarea între celule fiind perfectă şi bătăile inimii realizându-se ca în cazul muşchiului cardiac natural pentru o perioadă de 20 de zile, aplicarea clinică este amânată, obţinerea de celule cardiace umane fiind o problemă.
