În deșertul Atacama din Chile, un vast proiect de producție de hidrogen ar putea compromite calitatea cerului și ar putea perturba cercetările la cele mai mari observatoare astronomice din lume. Printre telescoapele în cauză, găsim celebrul Very Large Telescope (VLT).
În decembrie 2024, compania AES Andes, producător și distribuitor de energie electrică verde în Chile, a anunțat într-un comunicat de presă demararea procedurilor de audit de mediu pentru viitorul său proiect INNA. Acesta este un proiect gigant pentru producerea de hidrogen verde și amoniac din electroliza apei de mare desalinizate, cu o suprafață de teren estimată a fi de 3.000 de hectare. Deoarece procesul este foarte consumator de energie, totul va fi alimentat de turbine eoliene și panouri fotovoltaice însoțite de baterii de stocare pentru o capacitate totală de 1,7 GW. De asemenea, trebuie menționat prezența unui port industrial pentru exportul producției.
Dintre infrastructurile vizate, putem aminti Very Large Telescope (VLT) situat la Observatorul Cerro Paranal din Desertul Atacama, la o altitudine de 2.635 de metri. Ca puține altele din lume, acest site beneficiază de cele mai senine nopți, deoarece poluarea luminoasă este foarte mică. Zona înconjurătoare este de fapt supusă unor reguli stricte privind utilizarea luminilor de către vehicule pe timp de noapte și a luminii emanate de locuințe. Mai mult, dacă există și alte motive care fac din acest tip de loc o zonă ideală pentru instalarea unui telescop, aici ne va interesa doar poluarea luminoasă.
Proiectul INNA ar putea avea un impact major asupra VLT, dar și asupra Telescopului Extrem de Mare (ELT), aflat în construcție din 2022 pe Cerro Armazones (3.060 m). Acum, aceste două site-uri sunt considerate a fi cele mai ”curate” din lume în ceea ce privește poluarea luminoasă. Implementarea proiectului industrial le-ar face să piardă acest statut. Din păcate, consecințele ar putea fi foarte îngrijorătoare pentru aceste structuri, deoarece anumite obiecte, cum ar fi galaxiile foarte îndepărtate, ar deveni complet invizibile. Poluarea luminoasă de la viitorul sit ar putea fi însoțită de anumiți factori de amplificare. Activitatea industrială, fie în faza de construcție, fie în amestecarea turbinelor eoliene în timpul funcționării, va elibera în atmosferă cantități semnificative de praf și aerosoli. Acum, aceste particule vor difuza lumini artificiale emise de sol.
Conștientă de problemă, compania AES Andes încearcă totuși să se apere cu mai multe argumente, legate în principal de dezvoltarea economică a regiunii. Faza de construcție va angaja aproximativ 5.000 de oameni, iar în timpul funcționării normale a șantierului, vor fi prezenți între 5 și 600 de angajați. Compania promite să angajeze 20% din muncitori din orașele din jur. În sfârșit, se pune întrebarea: ar trebui să acceptăm periclitarea unor cercetări importante privind spațiul în favoarea unui proiect care susține o economie regională, chiar dacă este un proiect viabil din punct de vedere ecologic?
