China construiește un supercomputer în spațiu

Pe 14 mai, China a lansat pe orbită primii sateliți ai unei rețele spațiale care ar putea revoluționa informatica globală – și să perturbe echilibrul tehnologic dintre Beijing și Washington. Obiectivul declarat: crearea unui supercomputer gigantic în spațiu, independent de infrastructura terestră, capabil să proceseze date în timp real folosind inteligența artificială. Acest proiect, supranumit „Star Computing”, se adaugă la o lungă listă de inițiative chineze în cucerirea spațiului, dar marchează o schimbare strategică fără precedent. Nu mai este vorba doar de observarea Pământului sau de furnizarea de telecomunicații, ci de a face spațiul însuși să calculeze.

Doisprezece sateliți au fost lansați de la Centrul Spațial Jiuquan din nordul Chinei de o rachetă Long March 2D, potrivit Newsweek. În spatele acestei lansări se află China Aerospace Science and Technology Corporation, un gigant din industria aerospațială chineză, susținută de Guoxing Aerospace Corporation, care este responsabilă de dezvoltarea tehnică. Însă acești 12 sateliți sunt doar începutul: în cele din urmă, China intenționează să implementeze o constelație de 2.800 de sateliți, interconectați prin legături laser, capabili să comunice între ei fără a se baza pe stații terestre. Aceasta este o arhitectură complet autonomă, formând un fel de creier orbital distribuit.

Această idee aparent futuristă are mai multe avantaje concrete. În primul rând, centrele de date terestre consumă cantități enorme de energie, în special pentru răcirea mașinilor, care se încălzesc pe măsură ce procesează miliarde de calcule pe secundă. În spațiu, această problemă dispare: vidul spațiului permite disiparea naturală a căldurii, fără a fi nevoie de sisteme grele de răcire. Mai mult, energia solară este disponibilă din abundență. Sateliții actuali sunt utilizați în principal pentru a captura sau transmite date către Pământ, unde sunt procesate. Dar acest lucru implică latență, infrastructură terestră și riscul de perturbări în caz de conflict sau atac cibernetic. Prin procesarea datelor direct pe orbită, China ar putea accelera răspunsurile, protejându-și în același timp capacitățile de calcul de perturbările terestre. În cele din urmă, această rețea spațială ar putea servi drept platformă pentru antrenarea și rularea modelelor de inteligență artificială la scară largă, cu aplicații atât pentru aplicații civile, cât și militare: supraveghere, prognoză meteorologică extremă, procesare de imagini în timp real, direcționare autonomă etc.

Acest proiect face parte dintr-o cursă tehnologică din ce în ce mai tensionată între China și Statele Unite, în special în domeniile inteligenței artificiale, sateliților și puterii de calcul.  China nu își mai ascunde ambițiile: ziarul oficial ST Daily (subordonat Ministerului Științei și Tehnologiei) afirmă că această constelație își propune să „construiască o infrastructură globală de informatică spațială” și să „ocupe poziția de lider în industria viitorului”.

Pe de altă parte, Statele Unite au un avantaj major: Starlink, mega-constelația SpaceX, care avea peste 6.700 de sateliți până la începutul anului 2025. Deși proiectul chinezesc este încă departe de aceste cifre, acesta se remarcă prin funcția sa principală: în timp ce Starlink servește la furnizarea accesului la internet, Star Computing își propune să proceseze date complexe în spațiu. Semnele de tensiune sunt deja vizibile: un satelit militar american a fost recent observat apropiindu-se de sateliții chinezi, într-un moment pe care unii îl descriu ca un „zâmbet” orbital – un fel de intimidare silențioasă.

Unii experți, precum astrofizicianul Jonathan McDowell (Universitatea Harvard), consideră că abordarea chineză este credibilă din punct de vedere tehnologic: „Centrele de date orbitale pot folosi energia solară și pot radia căldura acesteia în spațiu, reducând astfel necesarul de energie și amprenta de carbon.” „Lansarea chineză este un prim test de zbor substanțial al acestui concept.” Dacă pariul are succes, China ar putea deveni prima țară care deține o infrastructură de inteligență artificială bazată în întregime pe spațiu, capabilă să funcționeze chiar și în caz de război sau dezastru terestru. Dar provocarea rămâne imensă: procesarea datelor de mare viteză pe orbită necesită o stabilitate, o precizie și o rezistență tehnologică excepționale.

Nu există nicio garanție că proiectul „Star Computing” va fi finalizat la timp sau că își va atinge obiectivele inițiale. Dar un lucru este sigur: granița dintre Pământ și spațiu se estompează. Calculatorul spațial nu mai este o idee science fiction: devine o realitate geopolitică. Și în această cursă pentru inteligența artificială orbitală, China pare hotărâtă să nu fie lăsată în urmă.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România