Studiul evoluției umane ia o turnură fascinantă datorită unei descoperiri recente despre comportamentele cimpanzeilor moderni. Aceste observații oferă o perspectivă fără precedent asupra originilor utilizării instrumentelor și a paralelelor dintre comportamentele primatelor moderne și cele ale strămoșilor noștri. Ele au fost prezentate într-un articol publicat în Journal of Human Evolution.
Utilizarea uneltelor a fost mult timp asociată cu evoluția umană. Primele unelte de piatră, cunoscute sub numele de unelte Lomekwian, datează cu aproximativ 3,3 milioane de ani, cu mult înainte de apariția genului Homo. Din această perioadă datează și fosilele care poartă urme de unelte de măcelărie. Uneltele Oldowan, care au apărut în urmă cu aproximativ 2,5 milioane de ani, marchează o etapă cheie în istoria tehnologică a hominizilor. Aceste instrumente rudimentare reflectau deja o înțelegere a proprietăților specifice ale materialelor, cum ar fi duritatea și rezistența la rupere.
În acest context, arheologia primatelor joacă un rol crucial. Ne lărgește înțelegerea comportamentelor primatelor non-umane în relație cu instrumentele, estompând granița dintre om și animal. Înțelegerea modului în care primatele moderne folosesc și selectează instrumente poate arunca în mod deosebit lumină asupra proceselor cognitive implicate în strămoșii noștri, dezvăluind asemănări neașteptate în modul în care aceste specii interacționează cu mediul lor.
În Bossou, cimpanzeii sunt cunoscuți pentru utilizarea sofisticată a instrumentelor de piatră pentru a sparge nuci. Cercetătorii, conduși de David Royce Braun, au introdus noi pietre, necunoscute cimpanzeilor, pentru a le examina comportamentele de selecție. Fiecare piatră a fost evaluată pentru proprietățile sale mecanice, cum ar fi duritatea, rezistența și elasticitatea, pentru a determina dacă aceste caracteristici au influențat alegerile cimpanzeilor. Rezultatele arată că aceste primate nu își aleg instrumentele la întâmplare; preferă pietrele mai dure pentru ciocane și pietrele mai moi pentru nicovale, optimizând astfel eficiența acestora. De exemplu, pietrele mai dure necesită mai puține lovituri pentru a sparge o nucă, în timp ce pietrele mai moi reduc riscul de fracturare a nicovalei. Acest comportament dezvăluie o înțelegere intuitivă a proprietăților materialelor, chiar și atunci când acestea nu sunt vizibile cu ochiul liber.
Studiul a mai arătat că tinerii cimpanzei învață observând adulții, de multe ori reutilizand instrumentele deja selectate. Acest transfer de cunoștințe evidențiază importanța învățării sociale în cultura primatelor. Uneltele Oldowan, descoperite în siturile arheologice din Africa, arată că strămoșii noștri au fost la fel de selectivi în alegerea materialelor. Ei au preferat pietrele specifice pentru capacitatea lor de a se fractura curat sau de a rezista la uzură. Deși este posibil ca hominizii din Oldowan să nu fi avut o înțelegere conștientă a proprietăților mecanice ale pietrelor, alegerile lor reflectă un proces de învățare și experimentare colectivă, similar cu cel observat la cimpanzeii moderni. Această descoperire ridică o întrebare interesantă: au fost mecanismele cognitive implicate în selecția instrumentelor fundamental diferite între hominizii antici și primatele non-umane? Cimpanzeii arată că procesele relativ simple, cum ar fi învățarea individuală și socială, sunt suficiente pentru a dezvolta o tehnologie eficientă. Hominizii ar fi putut adopta abordări similare înainte de a se dezvolta forme mai sofisticate de transmitere culturală.
Implicațiile acestui studiu se extind dincolo de înțelegerea cimpanzeilor; ele redefinesc viziunea noastră despre începuturile tehnologiei umane și evidențiază bazele cognitive comune împărtășite de primate și hominizi. De asemenea, evidențiază importanța învățării sociale în dezvoltarea instrumentelor, un proces care ar putea fi la originea culturii umane. Aceste rezultate ar putea ajuta, de asemenea, arheologii să interpreteze mai bine înregistrarea materială a instrumentelor timpurii. Dacă cimpanzeii moderni pot selecta și utiliza instrumente în moduri atât de sofisticate, asta complică sarcina de a distinge artefactele produse de hominizi de cele generate de primatele non-umane în contexte arheologice antice.
Studiul deschide, de asemenea, numeroase căi de cercetare. De exemplu, ar fi interesant să examinăm dacă alte populații de cimpanzei sau alte primate prezintă comportamente similare. Cercetătorii ar putea studia, de asemenea, modul în care factorii sociali, cum ar fi partajarea instrumentelor sau interacțiunile dintre grupuri, influențează selecția materialelor. În plus, cercetarea ridică întrebări despre modul în care hominidele antice și-au transmis cunoștințele despre instrumente. Au învățat observând alți indivizi, cum ar fi cimpanzeii, sau au dezvoltat metode mai sofisticate de comunicare și predare?
Studiile viitoare ar putea explora aceste mecanisme prin integrarea analizelor siturilor arheologice, experimente controlate cu primate și modelare cognitivă.
