Pterosaurii, reptilele zburătoare gigantice care au trăit pe vremea dinozaurilor, îi intrigă pe oamenii de știință de zeci de ani. Cu toate acestea, în ciuda faptului că au dominat cerul timp de milioane de ani, rămân multe întrebări, în special cu privire la dieta lor. Cum mâncau? Ce anume mâncau? O descoperire recentă din Germania oferă noi răspunsuri la aceste întrebări. Două fosile de pterozaur vechi de 182 de milioane de ani, din genurile Dorygnathus și Campylognathoides, au fost găsite într-o regiune cunoscută sub numele de Posidonia Shale, în sud-vestul Germaniei. Ceea ce face ca aceste fosile să fie cu adevărat unice este prezența resturilor ultimei lor mese în stomacurile lor, un fenomen extrem de rar în registrul fosilelor.
Acest lucru se datorează faptului că părțile moi, cum ar fi organele sau mâncarea din stomac, se descompun rapid după moarte. În cazul acestor pterozauri, condițiile de mediu din șistul Posidonia au fost deosebit de favorabile unei conservări excepționale. Fundul marin sărac în oxigen și depozitele de nămol fin au împiedicat descompunerea rapidă și distrugerea rămășițelor, permițând cercetătorilor să facă această descoperire neprețuită. Șisturile Posidonia sunt bine cunoscute pentru diversitatea și calitatea fosilelor lor, care includ și resturi ale altor animale marine preistorice, cum ar fi ihtiozaurii și plesiozaurii. Aceste fosile ne oferă o perspectivă detaliată asupra vieții din perioada jurasică de acum aproximativ 182 de milioane de ani.
Pterozaurii sunt adesea comparați cu păsările marine moderne datorită capacității lor de a zbura și de a se hrăni cu pradă acvatică. Rezultatele acestui studiu confirmă faptul că aceste reptile zburătoare aveau obiceiuri alimentare variate, adaptate la mediul lor. Conform analizelor efectuate de Dr. Samuel Cooper, de la Muzeul Național de Istorie Naturală din Stuttgart, Dorygnathus se hrănea în principal cu pește, pe care probabil îl prindea zburând deasupra apei. Oasele mici de pește găsite în stomacul său fosilizat sunt dovada directă a acestui fapt. Pe de altă parte, pterozaurul Campylognathoides avea dimensiuni similare, dar se hrănea cu prăzi mai mari, mai greu de prins, cum ar fi calmarul. Acest lucru arată că aceste două specii, deși trăiau în același mediu, nu concurau pentru hrană. Fiecare era specializată în prinderea unor prăzi diferite, ceea ce le-a permis să coexiste fără probleme.
Această descoperire, prezentată într-un articol publicat în Journal of Vertebrate Paleontology, oferă o mai bună înțelegere a modului în care aceste specii interacționau în mediul lor. Faptul că doi pterozauri diferiți se hrăneau cu prăzi diferite arată că ecosistemul de atunci era mult mai complex decât se credea până acum.
De remarcat că aceste fosile fac acum parte din colecția Muzeului Național de Istorie Naturală din Stuttgart. Una dintre ele, Campylognathoides, este, de asemenea, accesibilă publicului larg ca parte a unei expoziții permanente. Aceasta este o ocazie unică pentru toată lumea de a vedea de aproape urmele unei mese vechi de 182 de milioane de ani.
