În 2010, a fost descoperit corpului aproape intact al unei tinere femele de mamut lânos din Siberia, care a marcat un punct de cotitură în cercetările paleontologice. Numită Yuka, această femelă a captivat recent cercetătorii din întreaga lume, dezvăluind dovezi neașteptate ale prezenței umane în Arctica cu aproape 39.000 de ani în urmă.
Yuka, descoperită în nordul îndepărtat al Siberiei, avea între șase și nouă ani în momentul morții ei. Probabil a fost ucisă de leii de peșteră, prădătorii de temut ai vremii. După moartea sa, trupul său a înghețat rapid, probabil după ce a căzut într-un lac, permițând rămășițelor sale să rămână aproape intacte timp de aproape 40.000 de ani. Acest proces natural de conservare le-a oferit oamenilor de știință o ocazie rară de a studia un exemplar aproape complet de mamut lânos, o specie emblematică a ultimei ere glaciare. În timpul primelor analize, cercetătorii au fost surprinși să mai găsească sânge lichid în venele animalului, o descoperire aproape miraculoasă. Unele nuclee din celulele lui Yuka au prezentat chiar semne de activitate biologică. Aceste caracteristici au stârnit dezbateri cu privire la posibilitatea clonării unui mamut lânos și a reînvierii acestei specii care fusese dispărută de mii de ani.
Mai recent, trupul tinerei femele a dezvăluit o altă surpriză. În timpul examinărilor atente, cercetătorii au observat incizii lungi de un metru în spatele animalului, precum și tăieturi în jurul orbitelor acestuia. Aceste urme au ridicat imediat o întrebare crucială: au fost rezultatul unor atacuri de animale sau au fost făcute de oameni? Pentru a răspunde la această întrebare, o echipă internațională de cercetători a efectuat o serie de experimente de laborator. Ei au comparat tăieturile de pe pielea lui Yuka cu cele obținute din bucăți de piele de la o vacă și un alt mamut folosind unelte de piatră și cuțite de metal. Rezultatele au devenit rapid clare: semnele de pe Yuka erau foarte diferite de cele cauzate de atacurile animalelor. Pe de altă parte, semănau foarte mult cu inciziile produse de uneltele din piatră. Cercetătorii au ajuns astfel la concluzia că aceste tăieturi au fost făcute de oameni preistorici, la scurt timp după moartea lui Yuka, probabil pentru a tăia animalul și a extrage carnea înainte ca aceasta să fie congelată. Uneltele folosite pentru aceste incizii erau realizate din silex, un material folosit în mod obișnuit de oamenii din acea vreme. Urmele tăieturi de pe pielea lui Yuka oferă cele mai vechi dovezi ale prezenței umane în Arctica, acum 39.000 de ani. Aceste urme ale activității umane arată că oamenii nu numai că au pătruns în această regiune extremă a globului mult mai devreme decât se credea anterior, dar că au vânat activ mamuți acolo pentru supraviețuirea lor. Concluziile cercetătorilor au fost prezentate într-un articol publicat în Journal of Archaeological Science: Reports.
Acest progres științific aruncă o lumină nouă asupra capacităților de adaptare ale oamenilor preistorici la rigorile mediilor polare. De asemenea, va obliga oamenii de știință să reconsidere teoriile despre migrație și prezența timpurie a oamenilor în astfel de regiuni îndepărtate.
