De zeci de ani, astrofizicienii au examinat Universul pentru a găsi indicii despre originile și structura profundă a acestuia. Printre cele mai fascinante ipoteze, cea a corzilor cosmice, presupuse crăpături în cosmos formate imediat după Big Bang, atrage un interes din ce în ce mai mare. Acum, o echipă de astrofizicieni spun că este posibil să fi detectat dovezi ale existenței lor, deschizând calea pentru o mai bună înțelegere a cosmosului nostru. Corzile cosmice sunt structuri ipotetice fascinante imaginate pentru prima dată în anii 1970 de către fizicianul teoretician Tom W.B. Aceste entități teoretice născute de la începuturile Universului ne-ar putea dezvălui secrete profunde despre evoluția lui și legile care îl guvernează.
Corzile cosmice teoretice au apărut la o fracțiune de secundă după Big Bang, în timpul unei faze cruciale șcunoscută sub numele de tranziție de fază cosmică. În timpul acestei tranziții, Universul în expansiune rapidă ar fi trecut de la o stare energetică extrem de densă și haotică la o stare mai stabilă. Acest proces, comparabil cu apariția fisurilor în gheață care îngheață brusc, ar fi lăsat în urmă imperfecțiuni sau cicatrici structurale în spațiu-timp: șiruri cosmice. Aceste obiecte ar fi așadar martori direcți la primele momente ale cosmosului. Corzile cosmice ne provoacă intuiția. Sunt descrise ca fiind unidimensionale, adică au o lungime imensă, dar o grosime incredibil de mică, mult mai mică decât cea a unui proton, particulele subatomice care formează nucleele atomice. În ciuda acestei grosimi inimaginabile, densitatea lor este de așa natură încât un centimetru de coardă cosmică ar conține la fel de multă masă ca un întreg munte. Acest contrast extrem între dimensiunea și densitatea lor le-ar da proprietăți gravitaționale fenomenale capabile să distorsioneze spațiu-timp în jurul lor. Dacă există, corzile cosmice s-ar putea extinde pe distanțe incredibile, potențial pe întreaga lățime a Universului observabil, aproximativ 93 de miliarde de ani lumină. Această imensitate le-ar face structuri unice în cosmos, linii directoare întinse în spațiu, martori ale istoriei și expansiunii sale. Deși teoretice și incredibil de subțiri, șirurile cosmice ar putea lăsa urme vizibile în Univers datorită efectelor lor gravitaționale. Astrofizicienii explorează trei metode principale pentru a încerca să le detecteze.
În primul rând, undele gravitaționale oferă o cale promițătoare. Când corzile cosmice se încrucișează sau formează bucle, ele pot produce vibrații puternice în spațiu-timp. Aceste unde gravitaționale, similare cu cele deja capturate de instrumente precum LIGO sau VIRGO, ar putea fi indicii directe ale existenței acestor structuri misterioase. Apoi, corzile cosmice ar putea provoca un fenomen numit lentilă gravitațională. Datorită densității lor extreme, ar putea distorsiona lumina provenită de la obiecte foarte îndepărtate, cum ar fi galaxiile. Acest fenomen ar putea da iluzia că imaginea unei singure galaxii pare dublă, ca și cum ar fi fost mărită sau îndoită de coarda cosmică. În cele din urmă, radiația cosmică de fond (CMB), un vestigiu luminos al Big Bang-ului, constituie o altă cale de explorare. Această radiație fosilă pătrunde în întregul Univers și ar putea purta semnături subtile ale existenței corzilor cosmice. Folosind telescoape ultra-sensibile, cercetătorii speră să detecteze aceste indicii ascunse în CMB și să confirme astfel existența acestor fisuri misterioase.
Aceste trei abordări combinate formează o strategie ambițioasă pentru a dezvălui unul dintre cele mai fascinante mistere ale astrofizicii moderne.
Recent, o echipă de astrofizicieni a identificat o regiune a spațiului numită CSc-1 ca un potențial candidat pentru detectarea corzilor cosmice. În timp ce observau această zonă, au observat două galaxii din apropiere, capturate de telescopul Himalayan Chandra. La prima vedere, aceste galaxii par distincte. Atunci când le-au analizat lumina, cercetătorii au descoperit asemănări spectrale uimitoare, sugerând că ar putea fi de fapt o singură galaxie, a cărei imagine a fost distorsionată de un șir cosmic care acționează ca o lentilă gravitațională. Rezultatele au fost prezentate într-un articol publicat în Bulletin de la Société Royale des Sciences de Liège.
Potrivit cercetătorilor, modelul de lentile creat de o coardă cosmică ar putea explica aranjarea galaxiilor în această regiune și efectele observate. Deși această ipoteză nu este încă confirmată, ea constituie un pas semnificativ înainte în căutarea corzilor cosmice. Dacă existența acestor corzi cosmice sunt confirmate, implicațiile lor ar putea fi revoluționare. Ele ar putea servi ca un laborator natural pentru testarea teoriilor fundamentale ale fizicii, în special teoria corzilor sau gravitația cuantică. Studiul lor ne-ar putea spune mai multe despre condițiile extreme ale Universului timpuriu, o eră încă în mare parte misterioasă. În plus, corzile cosmice ar putea juca un rol în formarea structurilor la scară largă în cosmos, cum ar fi galaxiile și clusterele galactice. Studiind proprietățile lor, astrofizicienii speră să dezvăluie secretele nașterii și evoluției cosmosului nostru.
În ciuda entuziasmului generat de aceste observații, cercetătorii îndeamnă la prudență. Asemănările dintre galaxiile observate ar putea fi explicate prin alte fenomene, cum ar fi proximitatea simplă sau lentila gravitațională cauzată de o masă mai clasică, cum ar fi un cluster de materie întunecată. Deși sunt impresionante, instrumentele actuale rămân limitate în capacitatea lor de a furniza dovezi solide. Oamenii de știință speră că telescoapele de generație următoare, precum telescopul spațial James Webb sau altele încă în dezvoltare, vor oferi observații mai precise.
Chiar dacă acest studiu este încă în desfășurare, el marchează un pas important într-o căutare veche de zeci de ani. Pe măsură ce astrofizicienii continuă să-și perfecționeze observațiile, rămâne o întrebare: sunt corzile cosmice pe punctul de a trece de la tărâmul teoriei la realitate?
