De zeci de ani, oamenii de știință s-au întrebat despre diferențele dintre creierul bărbaților și al femeilor. Sunt legate de biologie, de mediu sau de o combinație a ambelor? Un nou studiu condus de Universitatea din Cambridge oferă un răspuns interesant: diferențele dintre creier sunt vizibile încă din primele zile de viață, sugerând o bază biologică care stă la baza acestor variații. Aceste rezultate aruncă lumină asupra înțelegerii neurodiversității umane, ridicând în același timp noi întrebări despre rolul mediului prenatal. Studiul a fost publicat în Biology of Sex Differences.
Creierul uman este alcătuit din două tipuri principale de țesut: materia cenușie și materia albă. Materia cenușie conține corpurile celulare ale neuronilor și dendritele acestora, jucând roluri cruciale în funcții complexe precum memoria, reglarea emoțională, cunoașterea și învățarea. Materia albă este formată în principal din axoni, ”cablurile” care conectează diferite părți ale creierului și permit o comunicare rapidă și eficientă între neuroni. În acest studiu, cercetătorii au descoperit că fetele au proporțional mai multă materie cenușie, în timp ce băieții au mai multă materie albă. Chiar și după ajustarea rezultatelor pentru diferențele în dimensiunea corpului și volumul total al creierului, aceste tendințe au rămas semnificative. Regiunile în care aceste diferențe sunt deosebit de marcate sunt, de asemenea, revelatoare. La fete, materia cenușie este mai densă în zonele legate de memorie și emoții, în timp ce la băieți este mai dezvoltată în zonele dedicate procesării senzoriale și controlului motor.
Unul dintre punctele forte ale acestui studiu constă în metodologia sa. Spre deosebire de multe cercetări anterioare, care sunt adesea limitate de dimensiunea eșantionului, această analiză se bazează pe date de la peste 500 de nou-născuți din Proiectul Developing Human Connectome. Fiecare copil a fost supus unei scanări RMN a creierului la scurt timp după naștere, care a oferit imagini de înaltă calitate pentru analiza structurilor creierului. Cercetătorii au luat în considerare și câțiva factori care ar putea influența rezultatele. De exemplu, au ajustat datele pentru diferențele de gen în greutate și volumul creierului. În medie, băieții au volume totale de creier puțin mai mari decât fetele, dar acest lucru nu explică pe deplin diferențele observate. Această abordare atentă asigură că rezultatele reflectă diferențele specifice creierului și nu variațiile datorate dimensiunii corporale totale.
Cercetătorii au explorat ipoteze despre cauzele acestor diferențe. Ei sugerează că factorii biologici prenatali, cum ar fi expunerea la hormoni și dezvoltarea placentară, pot juca un rol cheie. Aceste elemente ar interacționa cu mediul postnatal pentru a modela și mai mult diferențele de gen în timp. Aceste constatări sunt cu siguranță demne de remarcat, dar este important să le punem în context. Diferențele observate sunt medii calculate între grupuri, nu reguli stricte. Cu alte cuvinte, există o mulțime de variații în cadrul fiecărui gen, precum și o suprapunere semnificativă între cele două. Dr. Carrie Allison de la Centrul de Cercetare pentru Autism din Cambridge, coautoare a studiului, subliniază că „aceste diferențe nu se aplică tuturor bărbaților sau tuturor femeilor. Ele sunt vizibile doar atunci când se compară grupuri de bărbați și femei.” În plus, aceste rezultate nu urmăresc stabilirea unei ierarhii între sexe. După cum subliniază profesorul Simon Baron-Cohen, „aceste diferențe nu înseamnă că creierul bărbaților sau al femeilor este mai bun sau mai rău. Acesta este doar un exemplu de neurodiversitate, un concept care recunoaște și celebrează variațiile naturale ale structurii și funcției creierului uman. »
La nivel practic, această cercetare ar putea avea aplicații importante. De exemplu, oamenii de știință studiază în prezent bolile prenatale care ar putea influența aceste diferențe folosind înregistrări de naștere și modele celulare in vitro. Înțelegerea acestor mecanisme ar putea nu numai să ne îmbogățească cunoștințele despre dezvoltarea creierului, ci și să ne ajute la identificarea factorilor de risc asociați cu anumite afecțiuni de neurodezvoltare, cum ar fi autismul, care este mai frecvent diagnosticat la băieți.
Acest studiu reprezintă un pas semnificativ înainte, dar ridică și noi întrebări. De ce unele regiuni ale creierului se dezvoltă diferit la băieți și fete? Ce roluri joacă hormonii, placenta sau alți factori biologici în acest proces? Și cum interacționează aceste diferențe cu experiențele de viață pentru a influența pe termen lung abilitățile cognitive, emoționale și sociale?
Vor fi necesare studii suplimentare pentru a explora aceste căi, în special în alte populații și contexte culturale. În plus, studiile clinice ar putea fi luate în considerare pentru a testa impactul unor boli prenatale specifice asupra dezvoltării creierului.
