Probabil că cercetătorii au rezolvat misterul legat de dispariția apei de pe Venus, o planetă similară cu Pământul, dar care acum aridă și inospitalieră. Această soluție ridică întrebări cruciale cu privire la evoluția atmosferelor planetare și oferă speranțe ca viitoarele misiuni spațiale să confirme această descoperire.
Deși Venus și Pământul au caracteristici similare în ceea ce privește dimensiunea și densitatea, compoziția și locuibilitatea lor sunt radical diferite, făcându-le lumi foarte distincte. Observații detaliate au relevat un mediu ostil, caracterizat printr-o atmosferă densă compusă în principal din dioxid de carbon, cu nori de acid sulfuric și vânturi violente. Această atmosferă groasă creează un efect de seră intens care captează căldura și ridică temperaturile la cote extreme, depășind 471 de grade Celsius la suprafață. Pe lângă temperaturile sale infernale, Venus este supusă unor presiuni atmosferice zdrobitoare echivalente cu cele resimțite la o adâncime de un kilometru îm oceanele Pământului. Această combinație de căldură extremă și presiune atmosferică ridicată creează un mediu în care condițiile de viață așa cum le cunoaștem pe Pământ sunt imposibil de susținut.
Derenețele dintre Pământ și Venus se manifestă izbitor și în problema prezenței apei. În timp ce apa este din abundență pe planeta noastră și joacă un rol vital în viața așa cum o cunoaștem, Venus este practic lipsită de acest lichid prețios. Cu toate acestea, este important de menționat că Venus ar fi avut cândva la fel de multă apă ca Pământul, cu miliarde de ani în urmă. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, planeta a suferit o transformare dramatică care a dus la dispariția sa.
Această dispariție misterioasă a apei de pe Venus i-a intrigat de mult pe cercetători. Recent, o echipă de oameni de știință de la Universitatea din Colorado, Boulder, au oferit perspective npuî asupra acestui proces. Cercetătorii au identificat o moleculă cheie potențial responsabilă pentru acest fenomen. Mai exact, această moleculă numită HCO+, compusă dintr-un atom de hidrogen, un atom de carbon și un atom de oxigen, ar fi responsabilă de descompunere apei în componentele sale de bază, hidrogen și oxigen, care s-ar fi dispersat apoi în spațiu.
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au folosit modele computerizate sofisticate pentru a simula reacțiile chimice din atmosfera lui Venus. Simulările lor au arătat că HCO+ ar fi produs continuu în atmosfera venusiană, dar că această moleculă este instabilă și se descompune rapid în ioni. Acești ioni care nu au electronii necesari pentru a-și echilibra sarcina pozitivă interacționează apoi cu alte componente atmosferice, ducând la disocierea apei în elementele ei constitutive.
Această descoperire constituie un pas semnificativ în înțelegerea dispariției apei de pe Venus și deschide noi perspective pentru cercetările viitoare asupra acestei enigme planetare. Cu toate acestea, provocările persistă, inclusiv nevoia de a dezvolta instrumente capabile să detecteze HCO+ în atmosfera lui Venus. În acest sens, misiunile spațiale precum DAVINCI, dezvoltate de NASA și planificate pentru lansare în 2029, ar putea juca un rol crucial în furnizarea de date suplimentare privind compoziția chimică a atmosferei venusiene. Deși este posibil ca aceste misiuni să nu fie echipate pentru a detecta în mod direct HCO+, ele vor ajuta la informarea în continuare a înțelegerii noastre asupra planetei și a istoriei sale complexe.
Detaliile studiului au fost publicate în revista Nature.
