Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli” INCAS este ceva mai mult decât un simplu institut de cercetare. Este un loc în care putem întrezări viitorul. Sper că I-ați întrezărit și dumneavoastră, în articolele de până acum în care am avut marea onoare să vă relatez discuțiile mele cu cercetătorii de la INCAS. Nu v-am spus niciodată că, fără excepție, cei cu care am discutat mi-au spus că au venit aici (sau au revenit) tocmai pentru că, la un moment dat, după venirea domnului Cătălin Nae, lucrurile s-au schimbat profund, deschizându-se astfel oportunități foarte interesante pentru cercetare.
Din acest motiv eram cât se poate de curios să discut cu cel care a făcut posibilă această schimbare. Îndată ce amînceput interviul, acesta a devenit o fascinantă discuție. Jumătatea de oră programată pentru interviu a devenit o oră și jumăta- te… Eu aproape că nu am vorbit, prea mare era entuziasmul cu care ne povestea domnul Nae despre INCAS. Abia am apucat să pun o primă întrebare, legată de realizările INCAS în anul care tocmai se încheie. Apoi, totul a curs de la sine. Nu am cum să redau discuția în integralitatea ei, așa că în cele ce urmează vă voi prezenta numai câteva dintre ideile principale.
RESTAURAREA UNEI CLĂDIRI DE PATRIMONIU
În domeniul infrastructurii, aș vrea să remarc faptul că, din diferite motive, în anii trecuți nu s-au prea făcut investiții în infrastructura de aici, pe platforma din Militari. Din acest motiv sunt foarte bucuros să vă spun că am reușit să obținem finanțarea pentru reabilitarea clădirii sufleriei subsonice. Pentru noi este o clădire foarte importantă, cel puțin din punct de vedere istoric. Practic este o clădire de patrimoniu, în această clădire a lucrat Elie Carafoli. Aici a început istoria Institutului nostru.
Mai avem un proiect important pe platforma din Militari: refacerea unei vechi clădiri, cea care a adăpostit în trecut centrul nostru de calcul. Clădirea a fost vândută înainte de 2000, iar la sfârșitul acestui an, foarte probabil, o vom recupera. Anul viitor vom demara lucrările de reabilitare, prin care clădirea va redeveni operațională, nu neapărat pentru un centru de calcul. Ne gândim să o transformăm într-un soi de interfață cu lumea exterioară, cu clienții noștri. Aici vor putea fi organizate diverse întâlniri, vom amenaja și o mică expoziție cu realizările noastre, care nu sunt tocmai puține.
CUM REZOLVĂM PROBLEMA COLIZIUNILOR ÎN AER?
Să vă povestesc în câteva cuvinte despre simulatoarele de zbor, care se vor adăuga în curând celor de care INCAS dispune în prezent. Pe noi ne interesează foarte mult managementul traficului aerian și de aceea vrem să studiem interacțiunea om-avion în contextul în care aceasta se desfășoară într-un anumit spațiu aerian. Vrem să analizăm operațiuni și proceduri de zbor, ținând seama de posibilele probleme de securitate care pot să apară.
Cea mai importantă problemă este cea a coliziunilor în aer. A implementa operațiunile și procedurile de zbor într-un simulator este o treabă foarte complexă. Dintre problemele pe care dorim să le studiem, credem că cea mai importantă este cea legată de coliziunile aeriene. Știți și dumneavoastră că, deși sunt foarte rare, s-au produs catastrofe foarte grave în urma unor ciocniri în aer între aeronave.
Noi vrem să elaborăm proceduri de evitare a lor. Pentru aceasta vom realiza un simulator de trafic aerian, în care vom integra și propriile noastre simulatoare de zbor, la care vom adăuga un simulator pentru avioane fără pilot. Astfel vom putea simula nu numai traficul aerian propriu-zis, ci vom putea identifica proceduri prin care să eliminăm riscul coliziunilor în aer, ținând seama și de capacitățile de manevră ale diferitelor avioane.
SUFLERIA TRISONICĂ
Aș vrea să vă spun numai câteva cuvinte și despre una dintre mândriile noastre: sufleria trisonică. Deși a fost construită cu decenii în urmă, ea a rămas o instalație de nivel mondial, care poate oferi rezultate foarte interesante.
Imaginați-vă că o suflerie similară cu a noastră este folosită și de către faimoasa firmă aerospațială Lockheed Martin. Multă lume și-ar dori o instalație ca a noastră. Noi o folosim din plin pentru activitățile noastre de cercetare-dezvoltare. Aici desfășurăm și proiecte internaționale importante, care ne ajută să ne autofinanțăm.
PARTICIPAREA INCAS ÎN PROGRAMELE ESA
În ceea ce privește programele spațiale, există două aspecte importante. Primul este legat de caracterul lor pur academic. Al doilea este unul foarte pragmatic, fiind legat de partea industrială, comercială a programelor spațiale. Din momentul în care România a aderat la ESA am început să elaborăm strategii de dezvoltare pe termen lung, împreună cu Agenția Spațială Română. Ne doream, ne dorim și acum, să stimulăm industria în valorificarea comercială a apartenenței noastre la ESA.
Din păcate, lucrurile se mișcă foarte greu. Ne-am putea gândi că industria aeronautică românească s-ar putea implica în programele spațiale. Nu este deloc așa. Deși în această industrie standardele de calitate sunt similare cu cele din industria spațială, tehnologiile folosite sunt complet diferite. Este nevoie de o adaptare. Iar această adaptare este extrem de dificilă. Nu poți spera ca un operator în domeniul industriei aeronautice, care are sute de angajați, o tehnologie și un sistem de calitate bine implementate, să riște o abordare cu totul nouă pentru a participa la programele ESA.
Nimeni nu ar accepta un asemenea risc. Din acest motiv ne gândeam la apariția unor agenți economici complet noi, care să abordeze proiectele industriale ale ESA. Din nefericire, deși avem posibilitatea să ne implicăm în construcția rachetei Ariane 6, lucrurile nu s-au mișcat deloc, în ciuda tuturor eforturilor pe care Ie-am făcut. Se pare că nimeni nu vede importanța acestei probleme. Pentru participarea noastră la Ariane 6 sunt în joc zeci de milioane de euro numai în primele faze! În schimb, constatăm că firme straine încep să înființeze societăți în România, pentru a profita de proiectele industriale ale ESA…
SATELITUL EUCLID DEZVĂLUIE TAINELE MATERIEI ÎNTUNECATE
INCAS face tot posibilul pentru a se implica din ce în ce mai mult în programele ESA. Vă spuneam mai devreme despre un microlansator, care va putea plasa sarcini utile de până la 150 kg pe orbite joase. Lucrăm intens la el și, probabil, îl vom finaliza în următorii cinci ani. Ne vom implica din ce în ce mai mult în programul de sateliți ai ESA. De exemplu, ne vom implica în satelitul Euclid.
Este un proiect foarte interesant. Acest satelit va ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă mai bine tainele materiei și energiei întunecate. Ne mai interesează și proiectele legate de deorbitarea sateliților, domeniu în care avem deja niste rezultate interesante, pe care le-ați prezentat în revista dumneavoastră. Ideea este cum să faci ca rămășițele obiectelor spațiale, care revin în atmosferă, să nu pună în primejdie pe cei aflați la sol.
Ca o paranteză, vreau să vă spun că în acest domeniu avem de-a face cu niște condiții draconice. Plastic vorbind, vă pot spune că impactul la sol al unei rămășițe deorbitate nu trebuie să fie mai mare decât cel al unei rațe congelate, care cade de pe frigider, pe piciorul gospodinei… Dorim să studiem vehicule capabile să revină la sol.
DESPRE TINERII CERCETĂTORI ROMÂNI
Pentru a realiza toate proiectele pe care ni le-am propus avem nevoie de cercetători tineri. În 2007 media de vârstă a cercetătorilor de la INCAS era de circa 61 de ani. Acum am coborât-o la 41. Dați-mi voie să vă povestesc ceva.
În 2007, la bradul de Crăciun organizat de INCAS, nu ne-am bucurat de prezența niciunul copil. Copiii cercetătorilor noștri erau deja maturi… Anul trecut am avut 32, iar anul acesta vom avea un număr și mai mare. Da, suntem interesați ca tinerii să vină și să lucreze la noi. Unii dintre ei sosesc aici chiar de pe băncile facultății și asta nu poate decât să ne bucure.
