O extincție majoră în timpul expansiunii remarcabile a vieții pe Pământ ar putea fi declanșată de procese tectonice, sugerează un nou studiu, publicat în Science Advances.
Extincția Sinsk, cunoscută și sub numele de Criza Epocii Tommotian, a fost un eveniment major care a avut loc cu aproximativ 514 până la 512 milioane de ani în urmă. Această perioadă este renumită pentru Explozia Cambriană, o perioadă de diversificare rapidă a vieții pe Pământ. Cu toate acestea, în mijlocul acestei înfloriri a vieții, se crede că un eveniment a dus la dispariția mai multor grupuri majore de organisme marine. Printre grupurile afectate se numără hioliți, animale cu scoici în formă de con și arheociatide, bureți care au construit recife de corali enorme în oceanele Cambrian. Aceste recife, care au fost habitate esențiale pentru multe specii marine, se crede, de asemenea, că au fost decimate în timpul extincției Sinsk. Oamenii de știință au căutat de multă vreme să înțeleagă cauzele acestei dispariții. Deși este larg acceptat că scăderea nivelului de oxigen din oceane a jucat un rol semnificativ, cauza precisă a acestui declin a rămas totuși o chestiune de dezbatere. Cu toate acestea, în cadrul acestei noi lucrări, cercetătorii au descoperit că mișcările tectonice asociate cu formarea supercontinentului Gondwana, în urmă cu aproximativ 513 milioane de ani, au jucat un rol crucial în dispariția orașului Sinsk.
Observațiile de teren au dezvăluit asemănări geologice între straturile de rocă din Antarctica și Insula Kangaroo, Australia, indicând faptul că ambele continente făceau parte din Gondwana la momentul dispariției Sinsk. Aceste asemănări au inclus fosile de trilobiți din recifele de corali dispărute de mult, datând din aceeași perioadă de timp cu extincția Sinsk. Mișcările tectonice asociate cu formarea Gondwana ar fi declanșat apoi mai multe evenimente perturbatoare. În primul rând, ridicarea munților ar fi dus la tasarea oceanelor din apropierea coastelor, scufundând brusc recifele de corali și recifele de arheociatide dincolo de capacitatea lor de a supraviețui. Apoi, eroziunea noilor lanțuri muntoase ar fi dus la depunerea de materiale precum pietricele și pietriș pe recifele scufundate.
În plus, mișcările tectonice ar fi facilitat apariția magmelor fierbinți bogate în gaze cu efect de seră, contribuind astfel la încălzirea atmosferei Pământului. Această încălzire ar fi perturbat apoi circulația oceanului și ar fi dus la o scădere a nivelului de oxigen din oceane, ceea ce ar fi avut consecințe dăunătoare asupra multor organisme marine, contribuind la dispariția orașului Sinsk.
Pentru scurt, cercetătorii au stabilit, așadar, o legătură între mișcările tectonice asociate cu formarea supercontinentului Gondwana și extincția Sinsk, demonstrând astfel rolul crucial al tectonicii plăcilor în schimbările de mediu și extincțiile în masă care au avut loc în acest moment pe Pământ istorie.
Cercetătorii subliniază că extincția Sinsk evidențiază modul în care procesele geologice pot influența profund evoluția vieții pe Pământ. Nu numai tectonica plăcilor a afectat direct organismele marine, ci și schimbările de mediu pe care le-a provocat, cum ar fi variațiile nivelului mării, schimbările climatice rapide și perturbarea ecosistemelor. Aceste observații întăresc ideea că dinamica internă a Pământului joacă un rol cheie în tranzițiile biologice majore, o observație care ar putea, de asemenea, să ne ghideze înțelegerea impactului schimbărilor actuale de mediu asupra biodiversității.
