Fizicianul Maxim Chernodub, de la Universitatea din Tours, Franța, crede că o serie de câmpuri magnetice puternice ar putea altera vidul spațial încât să dispună eventualele particulele încărcate ale acestuia într-un flux electric ce nu întâmpină vreodată rezistență – superconductibilitate.
Ideea, aparent stranie, este o consecință a principiului incertitudinii, tipic mecanicii cuantice, potrivit căruia nu putem fi niciodată siguri că vidul este cu adevărat gol. Conform acestui principiu, opus ideii generale că vidul este spațiu totalmente neocupat, există posibilitatea ca spațiul cosmic, caracterizat de vid, să abunde în particule „virtuale”, care au tendința să dispară imediat după formare.
Cercetătorul Maxim Chernodub este de părere că aceste particule, asemănătoare unor magneți minusculi, s-ar concretiza dacă ar fi extrase din vid, imediat cum apar, de un câmp magnetic puternic înainte ca energia lor să fie consumată pe seama Universului – așa cum legea conservării energiei ne spune că stau lucrurile.
Particule ca cele vânate de cercetătorul francez, denumite mezoni rho, împărtășesc aceeași stare cuantică și se organizează în formațiuni denumie condensați în cadrul cărora circulă ca una, transportând electricitatea fără a opune vreo rezistență. Cam ca și în cazul superconductorilor obișnuiți, crede Chernodub și contestă Paul Olesen de la Universitatea din Copenhaga, argumentând că superconductoarele conveționale resping câmpurile magnetice.
Conform calculelor lui Chernodub, atunci când un câmp magnetic aplicat vidului atinge valoarea de 1016 Tesla (unitate de măsură a inducţiei magnetice), mezonii rho ar trebui să apară. Totuși, deși exploatarea vidului spațial în vederea obținerii de electricitate ultra-eficientă este o idee minunată, ea nu se va întâmpla prea curând, este de părere Dmitri Kharzeev, fizician în cadrul Laboratorului Național Brookhaven din Upton, New York.
Potrivit specialistului, câmpul magnetic necesar operațiunii propuse de Chernodub este cu mult peste capacitatea magnetică a celor mai prolifice în acest sens lucruri cunoscute în Univers astăzi – stelele neutronice, spre exemplu, cunoscute și ca stele magnetice, generează câmpuri având valoarea de “numai” 1011 Tesla.
Poate, câmpuri magnetice ca cel necesar vor putea fi produse vreodată pentru foarte scurt timp în cadrul acceleratoarelor de particule Large Hadron Collider, de lângă Geneva, Elveția și la Relativistic Heavy Ion Collider, din Brookhaven, dar va mai trece timp până la instrumentarea constantă a unei asemenea energii, a mai adăugat Kharzeev.
Este interesant de știut că, dacă energia posibil conținută de vidul cosmic ar putea fi recoltată, ea ar putea fi transmisă din spațiu pe Pământ prin intermediul liniilor de câmp magnetic. Nu ar fi necesare cabluri de alimentare electrică, totul ar fi posibil pur și simplu prin spațiu liber. Totuși, pentru ca acest lucru să fie posibil, câmpul magnetic al Pământului ar trebui să fie la puterea a șaptesprezecea a valorii lui actuale.
