Una dintre extincțiile majore ale vieții s-a petrecut acum 201,5 milioane de ani, eveniment ce a dus la dispariția a circa 60% dintre formele marine de viață. Pe uscat, numeroase specii de plante, precum și reptilele uriașe ce concurau cu primii dinozauri pentru aceleași nișe ecologice, au dispărut în urma unui cataclism de proporții.
Această dispariție a speciilor vii se datorează unor emisii uriașe de dioxid de carbon rezultate în urma unor megaerupții vulcanice care au dus la fragmentarea supercontinentului Pangea în ceea ce azi reprezintă continentele actuale. Erupțiile, care au cuprins Pangeea de la nord la sud, pe aproape toată suprafața supercontinentului, s-au manifestat cu precădere în Provincia Magmatică Central-Atlantică, Oceanul Atlantic formându-se în urma fragmentării Pangeei.
Un nou studiu de specialitate, semnat de Kathleen Ritterbush, geolog la Universitatea din Utah, articol publicat în revista de specialitate Nature Communication, aduce noi dovezi asupra modului în care viața și-a revenit în urma acestui cataclism. Pentru aceasta, Ritterbush a analizat o serie de fosile descoperite în depozitele sedimentare din Nevada, precum și izotopi de mercur, obținuți din gazul vulcanic depozitat în aceleași depozite sedimentare.
Dacă urmele de mercur au arătat momentul în care s-au produs erupțiile (acum 201,6 – 200,9 milioane de ani), resturile fosile au demonstrat modul în care viața și-a revenit la normal. Astfel, amoniții au fost primele creaturi care s-au diversificat rapid după încetarea erupțiilor vulcanice, însă nișele ecologice marine și-au revenit mult mai greu. Bureții și-au făcut treptat apariția, însă a fost nevoie de cel puțin 2 milioane de ani pentru ca moluștele și coralii să refacă ecosistemele marine la complexitatea de dinaintea erupțiilor.
