În seara zilei de 11 mai multe televiziuni şi-au întrerupt programul obișnuit pentru a face loc unor știri însoțite de imagini surprinzătoare: milițiile palestiniene atacau cu rachete mai multe orașe din Israel. Pe cerul nopții se putea vedea cum cele mai multe rachete palestiniene erau prompt interceptate de rachetele sistemului de apărare antirachetă israelian, Iron Dome. Despre el aș vrea să vă vorbesc acum.
Contextul
Nu am abilități de analist politic. Nu pot emite judecăți de valoare în acest domeniu, altfel spus nu pot stabili de partea cui este dreptatea în conflictul acut la care asistăm acum. De aceea prefer să enunț doar un șir de fapte. Nu este o listă detaliată, am încercat doar să subliniez câteva întâmplări care îmi par a fi importante și care au dus la escaladarea conflictului palestiniano-israelian.
În aprilie, la începutul Ramadanului, Luna Sfântă a musulmanilor, Israelul decide să blocheze accesul palestinienilor la Poarta Damascului, loc în care credincioșii musulmani obișnuiau să se adune pe perioada sfintei sărbători. A urmat fireasca revoltă, care a fost marcată de confruntări violente între palestinieni și poliția israeliană. Pe fondul acestor evenimente, pe rețeaua TikTok, pe 15 aprilie, a fost postat un clip în care se putea vedea cum un tânăr palestinian îl pălmuia pe un evreu ultraortodox. Tensiunea crește din ce în ce mai mult.
Pe 16 aprilie Israelul limitează la 10.000 numărul celor care pot participa la manifestările religioase din moscheea Al-Aqsa, unul dintre locurile cele mai sfinte ale musulmanilor.
Pe 18 aprilie confruntările dintre palestinieni și poliție ating cote fără precedent. La ele participă câteva zeci de mii de palestinei. În aceeași zi, în orașul Jaffa, un rabin este bătut de doi palestinieni.
Patru zile mai târziu, un grup de membri ai Lehava, o mișcare de extremă dreapta, care militează pentru supremația evreilor, organizează un marș prin Ierusalim. Marșul a dus la confruntări cu contraprotestatari musulmani. Mai mult de 100 de palestinieni sunt răniți.
În ziua de 23 aprilie, 36 rachete sunt trase către teritoriul Fâșiei Gaza. Aviația israeliană reacționează rapid, lansând atacuri asupra unor ținte militare palestiniene din teritoriul controlat de palestinieni.
Două zile mai târziu, în încercarea de a calma spiritele, poliția israeliană demontează barierele amplasate în fața Porții Damascului.
Pe 2 mai, doi israelieni sunt răniți și unul ucis, în urma unui atac cu arme de foc. În aceeaşi zi o femei palestiniană în vârstă de 60 de ani este împușcată mortal în timp ce încerca să înjunghie un militar israelian.
Pe 5 mai, un tânăr palestinian, în vârstă de 16 ani este împușcat mortal de militari israelieni, în timpul unor ciocniri violente din orașul Odla. Lideri ai aripii militare a mișcării Hamas anunță că Israelul va primi o pedeapsă aspră, dacă nu pune capăt violențelor.
Pe 7 mai, în zona moscheii Al-Aqsa s-au adunat circa 70.000 de credincioși musulmani pentru rugăciunea de seară de Ramadan. La un moment dat palestinienii încep să arunce cu pietre în polițiștii israelieni desfăşuraţi pe Muntele Templului. Au loc confruntări violente în urma cărora sunt răniți 205 palestinieni și 17 polițiști israelieni.
Confruntările nu mai contenesc. Au loc și marșuri ale extremiștilor evrei, care strigă pe străzi ”moarte arabilor!” Pe 9 mai o rachetă lansată de pe teritoriul fâșiei Gaza este lansată o rachetă care cade într-o zonă nelocuită a Israelului.
Confruntarea dintre palestinieni și poliția israeliană în vecinătatea moscheii Al-Aqsa, din ziua de 7 mai
Pe 10 mai, printr-un comunicat, mișcarea Hamas solicită, printr-un ultimatum, retragerea tuturor forțelor israeliene din apropierea moscheii Al-Aqsa. La expirarea termenului ultimatumului, și la scurt timp după distrugerea, în urma unui atac aerian, a clădirii Hanadi Tower, în care îşi aveau birourile lideri politici ai mişcării islamiste palestiniene Hamas, a început drama… Către Israel, din Fâșia Gaza, este lansat un masiv atac cu rachete.
Ce rachete au folosit palestinienii?
Este greu de răspuns cu precizie la această întrebare. Am găsit un text, cu obișnuite chestii propagandistice pe site-ul mișcării Hamas. Am trecut peste ele și am aflat că, în atacul de pe 11 mai au fost folosite, printre altele, rachete de fabricație palestiniană de tip A120, care au o bătaie de 120 km și rachete de tip SH85, care poate lovi ținte de aflate la o distanță de până la 85 km. Este de remarcat faptul că palestinienii dispun de un arsenal de rachete neașteptat de mare. Înainte de izbucnirea noului conflict, se estima că ei dispun de circa 7.000 de rachete sol-sol, cu diferite raze de acțiune. Și mai surprinzător, cel puțin pentru mine, este faptul că o parte semnificativă dintre acestea sunt construite, cu asistență externă, chiar pe teritoriul palestinian, în Fâșia Gaza. Unele componente importante sunt aduse în secret prin nenumăratele tuneluri subterane care leagă teritoriul palestinian de Egipt. Ele pot lovi orice punct de pe teritoriul israelian. Nu sunt rachete sofisticate, dar pot instaura teroarea. Această amenințare este binecunoscută de mult timp de către serviciile secrete israeliene. Din acest motiv, pe lângă acțiuni militare menite să distrugă depozitele de rachete, israelienii au dezvoltat un sistem antirachetă foarte avansat.
Iron Dome
Sistemul antirachetă Iron Dome a fost dezvoltat de către Rafael Advanced Defense Systems și Israel Aerospace Industries. El este destinat să distrugă atât rachete cu rază mică de acțiune cât și proiectile de artilerie. Programul a demarat în 2004, an în care Ministerul Apărării din Israel a solicitat oferte pentru realizarea unui sistem destinat apărării împotriva rachetelor cu rază scurtă de acțiune. Au fost primite 24 de oferte, dintre care a fost selectată Iron Dome, propusă de Rafael Advanced Defence Systems. Inițial programul Iron Dome a fost dezvoltat independent, fără nici un fel de ajutor din partea SUA. Totuși, începând cu 2014, după ce sistemul devenise deja operațional în 2011, israelienii au început să colaboreze cu diferite companii americane, cum ar Raytheon, pentru producerea unor componente. În prezent circa 55% din componente sistemului sunt fabricate în SUA.
Programul a demarat în 2004, an în care Ministerul Apărării din Israel a solicitat oferte pentru realizarea unui sistem destinat apărării împotriva rachetelor cu rază scurtă de acțiune. Au fost primite 24 de oferte, dintre care a fost selectată Iron Dome, propusă de Rafael Advanced Defence Systems. Apoi a început proiectarea sistemului. Armata considera că realizarea noului sistem antirachetă reprezintă o problemă de viață și de moarte pentru existența statului Israel, așa că proiectul s-a dezvoltat foarte rapid.
La sfârșitul lunii aprilie 2011 devenea operațională prima baterie Iron Dome în apropierea orașului Beersheba, urmată la scurt timp de o alta, care a fost amplasată în vecinătatea orașului Ashkelon. În același an au mai fost amplasate baterii Iron Dome pentru protejarea orașelor Ashdod, Tel-Aviv și Nétivot.
În 2012, sistemul antirachetă israelian a fost pus, pentru prima oară, la încercare în condiții reale de război. În perioada 9-15 martie a acelui an, din fâșia Gaza au fost lansate aproape 300 de rachete împotriva teritoriului Israelian. Sistemul și-a dovedit eficiența, distrugând 90% dintre rachetele care, dacă și-ar fi continuat nestingherite traiectoria, ar fi lovit zone populate. De menționat că asupra celor care se îndreptau către zone nepopulate nu s-a întreprins nici o acțiune. Despre acest aspect voi vorbi mai încolo.
Iron Dome are trei componente principale: un radar de tip Elta EL/M-2084, un sistem de management şi control al focului și interceptorul Tamir.
Radarul este produs de către Israel Aerospace Industrie (IAI). El are rolul de a identifica locul de lansare a rachetelor sau a proiectilelor de artilerie, să le urmărească traiectoria și să dirijeze interceptorul pe prima parte a traiectoriei, până când sistemele acestuia identifică ținta și preiau controlul zborului. Radarul Iron Dome poate urmări simultan 200 de ținte. Imediat după identificarea țintei, timp de până la 7 secunde, radarul face calculele necesare, după care este lansată racheta interceptoare.
Sistemul de management şi control al focului (Battle Management & Weapon Control) este realizat de către compania israeliană de software mPrest Systems. Este un sistem complet automatizat, pe care l-am putea echivala cu un creier al Iron Dome. El are rolul de a prelua datele transmise de radar și să determine rapid dacă racheta inamică va cădea într-o zonă populată sau importantă din punct de vedere strategic. Astfel sunt filtrate rapid țintele care trebuie să fie distruse de către interceptorul Tamir.
Interceptorul Tamir este o rachetă lungă de 3 m, capabilă să atingă viteze de până la 2,2 M și cu o rază de acțiune de 2 până la 40 km. Așa cum vă spuneam, pe prima parte a traiectoriei este dirijată de radarul de la sol. Atunci când se apropie de țintă sistemele elctro-optice și radarul instalate în vârful său preiau controlul rachetei pentru o mai bună precizie a interceptării. Atunci când Tamir este foarte aproape de țintă, un senzor de proximitate declanșează explozia unei încărcături de 11 kg.
O baterie Iron Dome, este constituită dintr-o unitate radar, un sistem de control și trei lansatoare, fiecare dintre ele fiind echipat cu 20 de interceptoare Tamir. Fiecare baterie Iron Dome poate proteja, împotriva atacurilor cu rachete și proiectile de artilerie, o zonă cu suprafața de 150 km. Costul unei baterii Iron Dome este estimat la 50 de milioane de dolari, iar al unui lansator Tamir este cuprins între 70.000 și 100.000 de dolari.
Până în prezent sistemul Iron Dome s-a dovedit a avea o eficiență foarte mare, de circa 90%. Totuși apare o mare întrebare. În actualul conflict palestinienii au lansat câteva mii de rachete împotriva Israelului. Dacă e să evaluăm, în termeni strict financiari costul total al interceptoarelor folosite, vom obține o cifră uriașă. Mai trebuie să țineți seama că, pe lângă rachete, palestinienii dețin o cantitate mare de proiectile de artilerie de calibru mare. Există riscul ca, la un moment dat, Iron Dome să fie sufocat din lipsa banilor necesari.
Din acest motiv Israelul încearcă să dezvolte un sistem alternativ antirachetă și antiproiectile de artilerie. Acesta ar urma să se bazeze pe folosirea unor lasere. Sunt avute în vedere două variante principale. În prima variantă ar fi folosit un singur laser, cu puterea de 10 până la 40 kW. În a doua variantă, fascicule provenind de la mai multe lasere, de putere mai mică, ar fi îndreptate către o singură țintă. Se estimează că aceste sisteme ar putea distruge în zbor ținte aflate la 15 până la 20 km distanță. Din păcate acest tip de sistem are o mare limitare: nu poate funcționa decât în condiții meteo favorabile. Din acest motiv, oricât de performante ar fi laserele folosite el nu va rămâne decât un sistem complementar pentru Iron Dome.
Încheiere
Este posibil ca România să achiziționeze sistemul Iron Dome. În anul 2018 Romaero și Rafael Advanced Defense Systems au semnat un memorandum. Nu există detalii publice. Se știe doar că, în înţelegerea amintită, este stipulat faptul ca anumite componente vor fi fabricate la Romaero.
La ora la care scriam aceste rânduri conflictul era în plină desfășurare și nu se întrevedea o încetare a schimbului de focuri. Pentru ca lucrurile să devină mai complicate, de pe teritoriul Libanului, în seara zilei de 13 mai, au fost trase rachete către Israel, de către un grup palestinian neidentificat,,,
