Anul trecut, firma austriacă de inginerie IAT21 a demarat construirea unui aparat de zbor capabil să plutească asemenea unei păsări colibri, să zboare la fel de rapid ca un avion supersonic, să fie silențios ca un balon cu aer cald și cu un principiu de funcționare destul de simplu încât să poată fi reparat de un mecanic auto.
Prototipul funcțional al companiei, denumit D-Dalus, are o formă dreptunghiulară cu dimensiunea de aproximativ 1,5 x 1 metri și poate ridica o greutate de aproximativ 55 de kilograme. Dar cu adevărat impresionant este că o mașină de zbor fără aripi, elice, sau propulsie cu reacție poate călători acolo unde majoritatea nu reușesc: în spații foarte strâmte și în condiții climatice extrem de ostile.
Cele patru rotoare ale navei se rotesc cu o viteză de 2.200 rpm, iar șase lamele atașate unor discuri din fibră de carbon creează forța de propulsie direcțională. Lamelele cu pricina acționează asemenea unor mini-aripi cu flapsuri, unghiul lor de acțiune oscilând constat în relație cu rotația. Pentru ridicarea verticală, marginea din față a unei alte lamele se ridică deasupra rotoarelor astfel încât să creeze o diferență de presiune care orientează aerul în jos.
Rulmenții existenți pe piață erau incapabili să suporte forțele de 1.000G create între discurile din fibră de carbon ale apartului și lamelele acestora, oferind totodată o oarecare manevrabilitate. Inginerii de la IAT21 au construit, de aceea, proprii rulmenți, modelați în forma unor bare metalice, care rezistă la forța dezvoltată mai bine decât sferele, dar tot se pot roti destul pentru ca lamelele să se miște.
Servo-motoarele comunică cu angrenajele rotoarelor pentru a corecta automat viteza aeronavei, poziția și balansul ei prin ajustarea unghiului lamelelor. Chiar și dacă pilotul solicită navă prea mult într-o singură direcție aceasta se va redresa sporind forța de direcționare opusă. Sistemul se poate ajusta și în caz de turbulențe și de curenți puternici.
Radarul, GPS-ul și camera multispectrală (în lumină vizibilă, EHF – de frecvență extrem de înaltă – și infraroșie) acționează ca niște ochi pentru D-Dalus. Informațiile viziuale sunt introduse în algoritmul de evitare a coliziunilor din dotarea software-ului aeronavei. Sistemul este atât de sensibil, încât D-Dalus poate zbura la câțiva centrimetri disntață de cablurile de tensiune, poate pluti deasupra platformelor mobile și poate realimenta un alt D-Dalus în luptă.
Sursa
