Mirosul este adesea un simț trecut cu vederea, dar joacă un rol mult mai esențial decât credem. Dacă ai un „nas” deosebit de ascuțit, trebuie să știi că probabil ai o caracteristică aparte: un simț extraordinar al direcției. Un studiu realizat de Universitatea McGill din Montreal, publicat în renumitul jurnal Nature Communications, dezvăluie că cei care excelează la identificarea mirosurilor sunt și cei mai buni la navigarea în spațiu. Această legătură neașteptată între miros și orientare poate avea rădăcini adânci în evoluția umană, unde ambele abilități au fost cruciale pentru supraviețuire.
Pentru a demonstra această legătură fascinantă, cercetătorii au creat o serie de teste care au implicat 57 de participanți. În primul rând, participanții au fost invitați să se deplaseze într-un oraș virtual timp de 20 de minute, pentru a se familiariza cu mediul și a dezvolta o hartă cognitivă a acestui spațiu. Apoi, li s-a cerut un chestionar prin care le-a cerut să se situeze între diferite puncte de pe această hartă. Apoi, o altă parte a testului a constat în a-i face pe acești participanți să miroasă 40 de markere de miros neetichetate, pe care au trebuit să le identifice pe baza mirosului lor.
Rezultatele au fost izbitoare: oamenii cu un simț al mirosului mai dezvoltat au arătat abilități semnificativ mai bune de a naviga în orașul virtual. Cu alte cuvinte, cei care au excelat în identificarea mirosurilor au fost și cei mai buni la navigarea în spațiu. Studiul evidențiază un fapt fascinant: mirosul și navigația spațială stimulează zonele suprapuse ale creierului. Aceste zone sunt situate în regiuni ale creierului legate de memorie și percepție spațială, și anume cortexul orbitofrontal medial (COM, Medial Orbitofrontal Cortex) și hipocampul. COM este implicat în luarea deciziilor, în timp ce hipocampul joacă un rol major în memoria spațială.
Cercetătorii au observat că grosimea părții stângi a COM a fost corelată cu o performanță mai bună a memoriei spațiale, în timp ce grosimea părții drepte a hipocampului a fost asociată cu o capacitate olfactivă mai bună. Pe scurt, persoanele cu un simț al mirosului mai dezvoltat au și o memorie spațială mai bună. Această observație sugerează că un creier cu abilități olfactive puternice ar fi, de asemenea, mai bine echipat să proceseze și să memoreze informațiile spațiale, facilitând astfel orientarea și navigarea în lume.
Dar de unde vine această legătură între miros și orientare? Cercetătorii cred că aceasta ar putea fi o caracteristică care datează din primele etape ale evoluției umane. Într-o epocă în care omul preistoric trebuia să fie în permanență atent la pericol sau la oportunitățile alimentare, a avea un simț al mirosului acut ar fi fost o abilitate esențială. Un anumit miros ar putea fi un semn al unui prădător din apropiere sau al prezenței prăzii. Simțul mirosului a fost așadar strâns legat de capacitatea de a localiza resurse sau de a evita pericolul, un mecanism de supraviețuire care implica și memoria spațială pentru a naviga eficient într-un mediu complex. Acest studiu nu numai că are implicații interesante pentru înțelegerea conexiunilor dintre simțurile noastre, dar ar putea avea și aplicații practice în domeniile medicinei și neuroștiinței. De exemplu, ar putea ajuta la înțelegerea de ce unii oameni sunt în mod natural mai buni la orientare decât alții și de ce anumite afecțiuni neurodegenerative, cum ar fi boala Alzheimer, afectează atât memoria spațială, cât și mirosul.
Această descoperire ar putea deschide calea către noi abordări terapeutice pentru cei care își pierd treptat abilitățile olfactive. De exemplu, stimularea mirosului ar putea fi utilizată pentru a îmbunătăți memoria spațială la pacienții cu deficiențe cognitive.
Loading ...
