De foarte multă vreme, gâturile lungi ale girafelor au stârnit interesul și curiozitatea oamenilor de știință și a publicului larg. Un nou studiu condus de biologi de la Universitatea Penn State, care a fost publicat în Mammalian Biology, aruncă o lumină nouă asupra motivelor evoluției acestei trăsături emblematice.
Au fost înaintate două ipoteze principale: una sugerează că girafele au evoluat gâturile lungi pentru a ajunge la frunze sus și pentru a evita competiția cu alte erbivore, în timp ce cealaltă propune că concurența între masculi, în special în timpul luptei cu gâtul, a favorizat această caracteristică. Descoperirile recente dezvăluie elemente noi și surprinzătoare.
Ca parte a acestei lucrări, cercetătorii au examinat îndeaproape proporțiile corpului girafelor Masai (G. tippelskirchi), atât în captivitate, cât și în sălbăticie. Mai exact, echipa a colectat și analizat mii de fotografii ale girafelor Masai făcute în grădini zoologice și rezervații, precum și în habitatul lor natural din Africa. Cercetătorii au folosit criterii stricte pentru a selecta imaginile, inclusiv pentru a se asigura că girafele sunt perpendiculare pe cameră pentru măsurători precise. Apoi au comparat proporțiile gâtului în raport cu înălțimea totală a animalului.
Cercetătorii au descoperit apoi că femelele au gâtul proporțional mai lung decât bărbații, ceea ce pune sub semnul întrebării ipoteza potrivit căreia competiția dintre masculi este principalul motor al acestei evoluții. Într-adevăr, dacă acesta ar fi cazul, ne-am aștepta ca bărbații să aibă gâtul semnificativ mai lung decât femelele. Mai precis, rezultatele au arătat că girafele masculi și femele au proporții corporale similare încă de la naștere. Abia pe măsură ce se apropie maturitatea sexuală, în jurul vârstei de trei ani, încep să apară diferențe notabile. Masculii devin mai mari în general, cu picioarele anterioare mai lungi și un gât mai larg. În schimb, femelele dezvoltă un gât și un trunchi proporțional mai lungi.
Potrivit profesorului Doug Cavener, autorul principal al studiului, girafele femele, însărcinate sau care alăptează, au nevoie de o dietă bogată și diversificată pentru a-și satisface nevoile energetice. Gâtul lor lung le permite apoi să se înfunde adânc în copaci pentru a ajunge la frunze greu accesibile, ceea ce ar fi un avantaj crucial pentru supraviețuirea lor și a puiilor lor. Această adaptare ar putea fi, prin urmare, un răspuns evolutiv la cerințele nutriționale specifice ale femelelor. Prin urmare, în ultimele câteva sute de mii de ani, selecția naturală ar fi favorizat femelele cu gât mai lung. Cu alte cuvinte, cei care aveau gâtul mai lung aveau șanse mai mari de supraviețuire și, prin urmare, de a-și transmite genele.
Desigur, selecția sexuală joacă, de asemenea, un rol în evoluția girafelor. Masculii, care concurează să se împerecheze cu mai multe femele, dezvoltă trăsături fizice avantajoase, cum ar fi picioarele din față mai lungi, care facilitează împerecherea. Cu toate acestea, luptele de gât între masculi, deși spectaculoase, par a fi doar un factor secundar al nevoii femelelor de a se hrăni eficient.
Implicațiile acestui studiu sunt largi. Nu numai că infirmă anumite idei preconcepute despre evoluția girafelor, dar ar putea promova și conservarea habitatului lor natural. Populațiile de girafe Maasai au scăzut drastic în ultimii treizeci de ani din cauza pierderii habitatului și a braconajului. Înțelegerea aspectelor cheie ale ecologiei și geneticii lor este, prin urmare, esențială pentru dezvoltarea strategiilor eficiente de conservare.
