Marea Mediterană era mult prea sărată pentru a permite dezvoltare vieții marine, cel puțin într-un număr care să permită existența unor prădători de talia delfinilor, susține Andre Moura, biolog în cadrul Universității Lincoln din Marea Britanie.
Pe perioada ultimei perioada glaciare, salinitatea Mării Mediterane era mult mai crescută decât în prezent, așa cum, invers proporțional, nivelul apelor era mai scăzut. Era un mediu care făcea dificilă expansiunea vieții marine. Chiar dacă delfinii care trăiau în Oceanul Atlantic s-ar fi aventurat în Mediterana, ar fi descoperit un loc extrem de impropriu existenței lor.
„Delfinii sunt mamifere, sunt masivi, și au nevoie de o cantitate uriașă de hrană pentru a prospera. Marea Mediterană nu ar fi putut să le ofere necesarul de hrană în acea perioadă”, afirmă Moura.
Pe măsură ce ghețarii au început sp se topească la finele ultimului maxim glaciar, acum 25-28.000 de ani, apa dulce acestora a redus salinitatea mării și a generat creșterea nivelului apelor. Viețuitoarele marine au ocupat rapid această nouă nișă, iar delfinii înfometați le-au urmat imediat.
Pentru a-și dovedi presupunerile, Moura și colegii săi au condus teste genetice pe un număr de 194 de delfini adulți din Marea Mediterană (teste realizate în premieră) și au comparat rezultatele cu cele deja existente asupra delfinilor din Oceanul Atlantic. Concluzia unanimă a fost ce speciile de delfini din Mediterana și Atlantic reprezintă o singură mare familie, cu subgrupe separate, care pot încă hibridiza. De asemenea, testele susțin ideea că deși strâmtoarea Gibraltar s-a format încă de acum 5 milioane de ani, delfinii nu au migrat spre est decât acum maxim 18.000 de ani.
