Într-un colț al Universului, o descoperire surprinzătoare ar putea să ne provoace cunoștințele despre planete și gravitație. Astronomii au găsit recent dovezi pentru o planetă mică ce aflată pe orbită în jurul pulsarului PSR J0337+1715. Planeta, despre care se crede că are doar jumătate din masa Lunii, ar putea fi cea mai mică detectată vreodată în afara sistemului nostru solar. Dacă această descoperire este confirmată, nu numai că oferă o perspectivă fascinantă asupra sistemelor stelare extreme, dar ar putea și redefini ceea ce știm despre modul în care se formează și supraviețuiesc planetele în condiții extreme.
Un pulsar este un tip de stea neutronică, o formă extremă de materie formată în urma prăbușirii unei stele masive la sfârșitul vieții, după o explozie de supernovă. Când această stea explodează, lasă în urmă un nucleu extrem de dens format aproape în întregime din neutroni. Acest nucleu comprimă o masă echivalentă cu cea a Soarelui într-un volum abia mai mare decât un oraș, făcându-l un obiect incredibil de dens. Pulsarii sunt cunoscuți pentru rotația lor rapidă, uneori de câteva sute de ori pe secundă, care generează un câmp magnetic intens. Aceste stele emit impulsuri regulate de unde radio sau lumină, asemănătoare cu semnalele de la un far, create de fasciculele de radiație proiectate la polii lor magnetici. Când aceste fascicule traversează Pământul, noi percepem aceste semnale ca impulsuri regulate, de unde și numele lor „pulsar”.
PSR J0337+1715, situat la aproximativ 1.000 de ani lumină de Pământ, este un pulsar deosebit. Se remarcă prin prezența sa într-un sistem binar complex, unde orbitează nu o singură stea, ci două pitice albe (stelele moarte care și-au epuizat combustibilul nuclear și nu mai au capacitatea de a efectua reacții nucleare). Descoperirea acestei mici planete nu a fost imediată. Se bazează pe studiul atent al impulsurilor radio emise de pulsar. Acestea din urmă, care sunt foarte regulate, pot fi afectate de prezența altor obiecte pe orbită. Dr. Guillaume Voisin și echipa sa de la CNRS au observat variații în intervalul dintre aceste impulsuri, ceea ce a stârnit suspiciuni cu privire la existența unui mic corp care orbitează pulsarul. Astronomii estimează că această planetă ar putea avea o masă echivalentă cu aproximativ 0,4% din cea a Pământului, sau aproximativ jumătate din masa Lunii. Dacă această estimare este corectă, aceasta ar face ca această planetă să fie una dintre cele mai ușoare descoperite vreodată în afara sistemului nostru solar. Dimensiunea sa s-ar încadra între Pluto și Mercur, potențial redefinind modul în care gândim planetele din sistemele stelare extreme.
Existența acestei planete este cu atât mai uluitoare când se iau în considerare condițiile dificile în care evoluează. Pentru ca o planetă să supraviețuiască într-un sistem pulsar, trebuie să fi trecut printr-o cale presărată cu capcane. Pulsarii sunt creați după o explozie de supernovă, un eveniment catastrofal care deseori ejectează toată materia din apropiere în spațiu. În plus, sistemul PSR J0337+1715 constă din trei obiecte extrem de dense și compacte: un pulsar și două pitice albe care au supraviețuit unei faze de expansiune a giganților roșii. Prin urmare, este impresionant faptul că o planetă a fost capabilă să rămână stabilă și pe orbită într-un astfel de mediu. Oamenii de știință cred că planeta s-ar fi putut forma recent din resturi create în timpul evenimentelor cataclismice care au modelat acest sistem stelar complex.
Descoperirea acestei planete, despre care detaliile sunt publicate în revista Astronomy and Astrophysics, este crucială nu numai pentru astronomie, ci și pentru înțelegerea egilor fundamentale ale fizicii. Sistemul PSR J0337+1715 este un laborator natural în care relativitatea generală a lui Einstein poate fi testată cu o precizie de neegalat. Oamenii de știință folosesc variații ale impulsurilor radio pentru a testa dacă pulsarul și piticul alb mai apropiat răspund identic la gravitația piticii albe mai îndepărtate. Aceasta testează dacă teoria lui Einstein, care prezice că toate obiectele cad cu aceeași viteză într-un câmp gravitațional, se aplică corpurilor cu mase diferite într-un mediu extrem. Până în prezent, relativitatea generală a trecut testul timpului, iar rezultatele obținute folosind acest sistem confirmă că predicțiile lui Einstein sunt exacte. Prezența planetei mici ar putea schimba aceste rezultate și ar putea deschide noi perspective asupra teoriilor alternative ale gravitației