Dragoste online: De ce bărbații țintesc sus, dar rareori se potrivesc

În lumea întâlnirilor online, bărbații tind să vizeze foarte sus… dar realitatea îi obligă adesea să facă alegeri mai modeste. Un studiu recent, publicat în PLOS One, dezvăluie o discrepanță clară între intențiile inițiale ale utilizatorilor și potrivirile reale, sugerând că respingerea joacă un rol mai decisiv decât atracția. Cercetătorii au analizat comportamentul a peste 2.600 de utilizatori heterosexuali ai unei aplicații de dating din Republica Cehă, pe baza „swipe-urilor” (expresii de interes). Folosind această cartografiere digitală, au reușit să stabilească o ierarhie implicită a dezirabilității, măsurată prin numărul de aprecieri ale unui profil.

Prima observație: bărbații își exprimă covârșitor interesul pentru femei considerate mai dezirabile decât ei înșiși, în timp ce femeile sunt mai selective, interesându-se în principal de profiluri cu un nivel similar sau chiar ușor inferior. Însă aceste preferințe nu se traduc direct în potriviri. Potrivirile urmează logica respingerii, nu a atracției. „Swipe-urile” reciproce – adică potrivirile – nu validează dorințele inițiale, ci apar în principal între indivizi cu niveluri comparabile de dezirabilitate. Nu compatibilitatea generează această „homogamie”, ci filtrarea: femeile cele mai dorite primesc numeroase solicitări, pe care le selectează riguros. Astfel, bărbații care au „țintit sus” ajung, în cele din urmă, să se potrivească cu profiluri mai apropiate de ale lor. Cu alte cuvinte, nu preferința pentru asemănare domină, ci sortarea progresivă impusă de respingerile repetate. Iar cum raportul de gen este dezechilibrat în favoarea bărbaților, aceștia joacă deseori rolul de „urmăritori”, în timp ce femeile dețin o putere de alegere semnificativ mai mare.

Deși acest model poate părea dezechilibrat, el reflectă strategii reproductive profund înrădăcinate în evoluția umană. Din perspectiva biologiei evolutive, diferențele comportamentale dintre sexe nu sunt noi: ele sunt adesea puse pe seama costurilor diferențiate ale reproducerii.
Pentru femei, fiecare sarcină implică o investiție fiziologică și temporală considerabilă. În acest context, strategia optimă este selecția atentă a unui partener care oferă cele mai mari șanse de supraviețuire și succes ale urmașilor – ceea ce favorizează calitatea în detrimentul cantității. De aici, o selectivitate mai mare.
Pentru bărbați, în schimb, reproducerea presupune un cost biologic mai mic. Prin urmare, strategia evolutiv avantajoasă este maximizarea numărului de potențiali parteneri – adică a oportunităților de a-și transmite genele. Acest lucru ar putea explica tendința de a „ținti sus” și „ținti larg” observată în studiu.

Desigur, comportamentul uman nu este dictat exclusiv de biologie. Cultura, tehnologia și normele sociale joacă un rol imens. Însă aceste impulsuri inconștiente, moștenite din trecutul nostru evolutiv, pot continua să influențeze deciziile – chiar și pe aplicațiile moderne, cu gesturi simple precum o glisare.

Promisiunea aplicațiilor de dating este simplă: să lărgească orizonturile iubirii. Dar acest studiu arată că selecția – naturală sau socială – rămâne foarte activă. În ciuda aparentei libertăți de alegere, utilizatorii se regăsesc prinși în dinamici de ierarhie, competiție și respingere, unde intențiile sunt rapid ajustate de mecanisme colective de sortare. Statistica arată că femeile sunt cele care conduc: raritatea lor relativă și poziția de „alegătoare” modelează potrivirile finale.

În cele din urmă, aspirațiile se reechilibrează în fața realității pieței digitale a întâlnirilor, unde puțini reușesc să „își depășească liga” – oricât de mari ar fi speranțele.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România