O descoperire recentă împinge limitele înțelegerii noastre a evoluției vieții complexe pe Pământ. Potrivit unei noi lucrări, publicate în revista Precambrian Research, micile creaturi multicelulare au apărut cu 1,5 miliarde de ani mai devreme decât se credea anterior. Această constatare, care nu convinge pe toată lumea, ridică semne de întrebare cu privire la condițiile de mediu care ar fi putut favoriza acest progres biologic.
Evoluția vieții multicelulare (sau complexe) este una dintre cele mai fascinante repere din istoria biologică a Pământului. Se crede că viața a apărut pe planeta noastră cu aproximativ 3,5 până la 4 miliarde de ani în urmă cu forme de viață simple, unicelulare, cum ar fi bacteriile, care au dominat o mare parte din această istorie antică. Aceste organisme timpurii, găsite în depozitele de fosile din Groenlanda, Canada și Australia, au evoluat în medii adesea ostile, marcate de condiții geologice și atmosferice în schimbare. Potrivit ipotezelor tradiționale, trecerea la viața multicelulară s-ar fi produs în urmă cu aproximativ 635 de milioane de ani, la sfârșitul perioadei numite Criogenian, marcată de glaciațiunile globale numite Snowball Earth. În această perioadă, creșterile semnificative ale nivelurilor de oxigen atmosferic și marin ar fi permis organismelor să dezvolte țesuturi diferențiate, ceea ce ar facilita apoi cooperarea celulară necesară pentru a forma structuri complexe precum plante, animale și ciuperci. Se crede că aceste organisme multicelulare timpurii au deschis calea pentru explozia cambriană în urmă cu aproximativ 541 de milioane de ani, perioadă în care a avut loc o diversificare masivă a vieții animale.
Până de curând, aceste ipoteze au dominat așadar înțelegerea noastră a evoluției complexe a vieții. Cu toate acestea, descoperirile recente pun în discuție această cronologie stabilită. Cu aproximativ 2,1 miliarde de ani în urmă, bazinul Francevillian, situat în ceea ce este acum Gabon, a cunoscut o perioadă de activitate vulcanică subacvatică intensă care ar fi putut fi crucială pentru apariția vieții complexe. Această activitate vulcanică ar fi crescut semnificativ nivelurile de fosfor și oxigen din ocean, creând un mediu propice dezvoltării unor forme de viață mai complexe decât microorganismele simple care erau predominante la acea vreme. Cercetătorii subliniază că această perioadă vulcanică a fost legată de coliziunea dintre două cratonuri antice, cele din Congo și São Francisco. (Un craton), numit și zonă continentală , este o mare porțiune stabilă a domeniului continental , spre deosebire de zonele deformate instabile ( orogene ). Un craton este compus dintr-o porțiune de crustă de natură continentală , numită și crustă cratonică, și o parte numită litosferică, de natură manta.) Această coliziune ar fi generat o activitate vulcanică semnificativă și ar fi format o mare interioară de mică adâncime, izolată de restul oceanului lumii. Acest bazin izolat bogat în nutrienți ar fi favorizat apoi proliferarea bacteriilor și ar fi constituit un teren fertil pentru apariția unor forme de viață mai elaborate.
Potrivit studiului, această mare interioară bogată în fosfor și oxigen ar fi permis dezvoltarea a ceea ce ar putea fi considerată o primă încercare de viață complexă. Cu toate acestea, aceste condiții favorabile au fost limitate la această regiune specifică, iar viața complexă nu a putut să se răspândească dincolo de această mare izolată. De aceea ar fi fost necesar să se aștepte aproximativ 1,5 miliarde de ani suplimentari pentru condiții similare la o scară mai globală pentru a permite apariția și diversificarea vieții complexe la scară planetară.
În ciuda acestor noi perspective, comunitatea științifică rămâne împărțită în ceea ce privește interpretarea acestor date. Fosilele din bazinul Francevlien, descoperite inițial în 2010, au fost deja în centrul controverselor privind natura și semnificația lor. În timp ce studiul actual întărește ipoteza apariției vieții complexe în urmă cu 2,1 miliarde de ani, unii cercetători fac apel la prudență. Graham Shields, profesor de geologie la University College London, își exprimă rezervele și afirmă că, deși nivelurile crescute de nutrienți în acest moment sunt plauzibile, dovada că au dus la diversificarea în forme de viață complexe rămâne de demonstrat. Elias Rugen, doctorand la aceeași universitate, împărtășește această precauție, dar recunoaște posibilitatea teoretică a existenței vieții complexe în acel moment. Cei doi subliniază necesitatea unor dovezi suplimentare pentru a confirma aceste constatări inovatoare.
