De zeci de ani, originea limbajului uman i-a fascinat pe oamenii de știință. Cum am devenit singurele animale capabile să comunice gânduri complexe, să spună povești sau să transmită cunoștințe abstracte? Un studiu revoluționar aruncă o lumină nouă asupra acestei enigme. Acesta identifică o proteină unică, NOVA1, care ar fi putut juca un rol cheie în apariția limbajului vorbit. Studiul a fost publicat în Nature Communications. Această descoperire răstoarnă teoriile existente cu privire la evoluția limbajului și deschide perspective interesante în neuroștiință și genetică.
Originea limbajului uman rămâne un subiect controversat. Pentru antropologi și lingviști, această întrebare este pe cât de fascinantă, pe atât de complexă. Când și cum a apărut limba? Este rezultatul unei mutații genetice, al evoluției culturale sau al unei combinații a celor două?
Oamenii de știință știu că Homo sapiens modern are un aparat vocal unic și circuite neuronale care sunt foarte specializate pentru producerea și înțelegerea limbajului. Cercetările recente arată că oamenii de Neanderthal aveau caracteristici anatomice similare în gât și urechi, permițându-le potențial să producă și să audă vorbire articulată. În plus, ne-au împărtășit o variantă a genei FOXP2, considerată mult timp o genă a limbajului. Cu toate acestea, această descoperire nu a fost suficientă pentru a explica de ce doar Homo sapiens a dezvoltat limbaje complexe și diverse.
Un nou studiu asupra NOVA1 ar putea schimba jocul. Pentru prima dată, o variantă a acestei proteine a fost identificată în mod unic la oamenii moderni, sugerând un rol potențial în apariția limbajului vorbit. Ce este NOVA1? Este o proteină de legare a ARN-ului care este crucială pentru dezvoltarea neuronală. Descoperita in 1993 de Robert B. Darnell, cercetător la Universitatea Rockefeller, aceasta proteina controlează expresia genelor implicate in dezvoltarea creierului si coordonarea neuromusculara. Noutatea constă într-o variantă specifică Homo sapiens: o singură schimbare a aminoacizilor (de la izoleucină la valină la poziția I197V în lanțul proteic). Această mutație nu se găsește la neanderthalieni sau la denisovani, două specii umane arhaice care totuși au coexistat cu strămoșii noștri și chiar s-au încrucișat cu ei.
Pentru a înțelege impactul acestei mutații, cercetătorii au folosit CRISPR, o tehnologie de editare a genelor, pentru a introduce varianta umană a NOVA1 în șoareci. Rezultatul a fost surprinzător: vocalizările șoarecilor s-au schimbat, atât la tinerii care își chemau mama, cât și la masculii adulți în timpul expozițiilor de curte. Aceste observații sugerează o legătură directă între această proteină și comunicarea vocală, ceea ce deschide calea către ipoteza că NOVA1 ar fi putut juca un rol cheie în evoluția limbajului uman, mai ales că apariția sa coincide cu apariția primului Homo sapiens modern în Africa în urmă cu aproximativ 250.000 până la 300.000 de ani.
Descoperirea acestei proteine nu se limitează la evoluția umană; De asemenea, deschide noi perspective în domeniul neuroștiinței și medicinei. Prin reglarea circuitelor neuronale legate de vocalizare, NOVA1 ar putea juca un rol crucial în anumite tulburări de limbaj, cum ar fi autismul nonverbal. Ar putea fi, de asemenea, implicat în boli neurodegenerative care afectează comunicarea.
Echipa de cercetători explorează în prezent aceste căi prin studierea variantelor genetice ale NOVA1 asociate cu tulburări ale limbajului și dezvoltării motorii. Această abordare ar putea duce în cele din urmă la noi terapii genetice sau instrumente de diagnosticare pentru a detecta precoce aceste tulburări.
Loading ...
