Focul ne-a transformat destinul evolutiv. Cu toate acestea, a ști exact când strămoșii noștri au învățat să controleze acest element rămâne un mister care îi fascinează pe oamenii de știință. O descoperire recentă în peștera franceză Orgnac 3 ar putea face lumină asupra acestei întrebări. Datat cu 270.000 de ani în urmă și probabil opera oamenilor de Neanderthal, reprezintă cea mai veche dovadă directă a utilizării controlate a focului în Europa.
Situată în sud-estul Franței, peștera Orgnac 3 este o capsulă a timpului unică. Ocupată de hominide la începutul și mijlocul epocii de piatră, cu mult înainte de apariția Homo sapiens în Europa, va fi produs artefacte prețioase precum unelte de piatră și urme ale activității umane. Recent, cercetătorii au descoperit elemente și mai interesante: urme de vetre preistorice și funingine încorporate în formațiuni minerale numite speleoteme. Rezultatele au fost prezentate într-o postare pe baza de preprinturi Research Square.
Aceste descoperiri nu sunt banale, deoarece oferă o oportunitate rară de a înțelege cum strămoșii noștri foloseau focul în fiecare zi. Folosind o tehnică numită fuliginocronologie, care implică analiza depunerilor de funingine din formațiunile minerale pentru a data urmele de utilizare a incendiilor, cercetătorii au putut data aceste urme cu aproximativ 270.000 de ani în urmă, confirmând că a fost folosită în multe moduri la acel moment. Analizele au relevat că 23 până la 27 de vetre au fost aprinse pe o perioadă de o mie de ani. Amplasarea adâncă a acestor vetre în peșteră elimină ipoteza unei origini naturale, precum fulgerul. Aceste incendii au fost probabil aprinse de hominizi. Aceste specii, cunoscute pentru abilitățile lor cognitive avansate, ar fi fost capabile să gestioneze gospodăriile în medii complexe. Totuși, rămâne o întrebare: au pornit focul de la zero sau doar l-au întreținut atunci când era deja prezent? Condițiile de mediu joacă un rol important aici. Cercetătorii notează că mai mult de jumătate dintre focare au coincis cu perioade umede, când incendiile naturale erau puțin probabile. Acest lucru sugerează controlul intenționat al focului, posibil prin tehnici pirotehnice rudimentare.
Această descoperire are consecințe majore pentru înțelegerea noastră a evoluției umane. Până acum, cele mai vechi dovezi ale utilizării repetate și controlate a focului au provenit dintr-o peșteră din Spania, datată acum 245.000 de ani. Cu toate acestea, urmele lui Orgnac 3 împing această cronologie cu 25.000 de ani, deschizând calea către noi ipoteze privind capacitățile tehnologice ale primilor hominizi.
Autorii studiului cred că aceste focare au fost probabil opera oamenilor de Neanderthal sau cel mai recent strămoș comun cu propria noastră specie, care este cunoscută sub numele de Homo heidelbergensis. Această măiestrie demonstrează inteligență adaptivă și capacitatea de a exploata resursele naturale pentru a le îmbunătăți șansele de supraviețuire. Focul ar putea juca, de asemenea, un rol mult mai complex decât o simplă sursă de căldură. Probabil a avut și un aspect social: ca centru în jurul căruia se adunau grupurile, a promovat coeziunea socială și a permis dezvoltarea unor practici culinare și strategii de apărare împotriva prădătorilor.
