Faimosul „Om Dragon” descoperit în China nu este o nouă specie umană, ci un denisovan antic. Datorită unei performanțe genetice efectuate pe o fosilă veche de 146.000 de ani, cercetătorii dezvăluie că această linie misterioasă era mult mai răspândită decât se credea anterior. În 1933, un muncitor pe un șantier de cale ferată din nord-estul Chinei, sub ocupație japoneză, a descoperit un craniu masiv lângă râul Long Jiang. Fosila, ascunsă mult timp, avea să fie studiată mult mai târziu de cercetătorii chinezi care, impresionați de dimensiunea și caracteristicile sale unice – orbite pătrate, pomeți plați, dinți enormi – au decis să o clasifice drept o specie nouă: Homo longi, poreclit „Om Dragon”. Datat acum aproximativ 146.000 de ani, acest craniu părea să nu aparțină nici omului Homo sapiens, nici omului de Neanderthal. O propunere îndrăzneață chiar considera acest specimen drept cea mai apropiată rudă evolutivă a noastră… până în ziua de azi.
Totul s-a schimbat datorită unei performanțe științifice conduse de cercetători de la Academia Chineză de Științe și de la Universitatea Hebei GEO. Folosind tehnici bioinformatice avansate, au reușit să extragă ADN mitocondrial… nu din craniu sau dintr-un dinte – care se deteriorase prea mult – ci din tartrul dentar, placa mineralizată de pe dinți. Iar concluzia a fost clară: Omul Dragon nu este o specie nouă, ci un membru al liniei denisovane, acest grup uman arhaic puțin cunoscut, văr al lui Homo sapiens, din care până în prezent s-au găsit foarte puține fosile clar identificate. Denisovanii au fost descoperiți în 2010 în faimoasa Peșteră Denisova din Siberia, unde o singură falangă a dezvăluit existența unei linii umane necunoscute. De atunci, au fost identificate câteva rămășițe foarte fragmentare, în special pe Platoul Tibetan și recent în Strâmtoarea Taiwan.
Dar descoperirea că Omul Dragon este un Denisovan schimbă totul: dovedește că acești hominizi au fost prezenți în mare parte a Asiei, inclusiv în nordul Chinei, în timpul erei glaciare. Și sugerează că multe alte fosile, considerate mult timp „inclasificabile”, ar putea aparține de fapt acestei linii. Acesta este cazul, de exemplu, cu craniul Dali (vechi între 200.000 și 260.000 de ani) și cel din Peștera Jinniushan (vechi de 260.000 de ani), tot din China, care prezintă asemănări izbitoare cu Omul Dragon.
Chiar dacă denisovanii au dispărut, moștenirea lor genetică dăinuie. O parte semnificativă a populațiilor asiatice actuale – în special în Asia de Sud-Est și Oceania – poartă urme de ADN denisovan, un semn al încrucișărilor multiple între ei și Homo sapiens. Aceste schimburi genetice nu au fost doar frecvente, ci au lăsat o amprentă durabilă asupra genomului nostru, care încă influențează anumite trăsături fiziologice sau imune în populațiile moderne.
Ceea ce face ca această descoperire să fie atât de crucială este faptul că reunește ramuri ale evoluției umane despre care s-a crezut mult timp izolate. În loc să ne imaginăm denisovanii ca un grup mic retrogradat în Siberia, începem să vedem că au fost probabil unul dintre grupurile dominante din Eurasia timp de sute de mii de ani. Și cel mai fascinant, este posibil să avem deja multe fosile denisovane, pur și simplu clasificate greșit din cauza lipsei de material genetic sau a unui cadru teoretic adecvat.
Această nouă cercetare, publicată în prestigioasele reviste Science și Cell, nu este doar o simplă reetichetare a unei fosile. Deschide o nouă fereastră asupra trecutului nostru, arătând că speciile umane dispărute, precum denisovanii, erau mult mai diverse, mai răspândite și poate mai influente decât îndrăznise știința să-și imagineze anterior. Pe măsură ce genetica continuă să împingă limitele posibilului, acesta este probabil doar începutul surprizelor pe care trecutul umanității ni le rezervă.
Poll: Care este cel mai probabil impact al descoperirii că „Omul Dragon” este de fapt un Denisovan?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply