Originea cosmosului, un subiect care a intrigat oamenii de știință de secole, poate fi mai complexă decât se imagina anterior. Potrivit unei noi ipoteze propuse de fizicianul Naman Kumar de la Institutul Indian de Tehnologie, Gandhinagar, lumea nu a ieșit pur și simplu dintr-o singularitate infinit de densă, așa cum sugerează modelul Big Bang. Ar fi apărut simultan cu un anti-Univers, un geamăn în care timpul curge în direcția opusă. O astfel de ipoteză ar putea nu numai să revoluționeze înțelegerea noastră despre nașterea cosmosului, ci și să arunce o lumină nouă asupra unor mistere ale fizicii moderne, cum ar fi natura materiei întunecate și a energiei întunecate. Noua ipoteză a fost acceptată spre publicare în A Letters Journal Exploring the Frontiers of Physics.
Timp de câteva decenii, teoria Big Bang a fost modelul dominant pentru explicarea originii Universului. Conform acestui punct de vedere, totul a început cu aproximativ 13,8 miliarde de ani în urmă dintr-un punct infinit de dens și fierbinte, numit singularitate, care a început brusc să se extindă, dând naștere spațiului, timpului și materiei. Această singularitate pune o problemă majoră: implică faptul că legile fizicii încetează să funcționeze în acel moment precis. Cu alte cuvinte, nu putem explica ce s-a întâmplat înainte de acest eveniment inițial și nici de ce mediul cosmic a adoptat anumite proprietăți foarte specifice, cum ar fi o planeitate remarcabilă. Observațiile moderne arată că Universul este aproape perfect plat, fără curbură semnificativă. Cu toate acestea, modelul standard nu oferă o explicație convingătoare pentru acest fenomen.
În acest context, noua abordare a fizicianului Naman Kumar oferă o alternativă interesantă. Potrivit lui, nașterea cosmosului nu a rezultat dintr-o singularitate, ci dintr-un proces cuantic care a dat naștere la două realități gemene. În loc să-și imagineze un punct infinit de dens la originea tuturor, el sugerează că spațiu-timp a trecut printr-o fază euclidiană. În această fază, timpul nu ar curge așa cum îl percepem astăzi, ci s-ar comporta mai degrabă ca o a patra dimensiune spațială. Acest concept, derivat din mecanica cuantică, ar face posibilă evitarea paradoxurilor legate de singularitatea Big Bang-ului. În această abordare, în loc de un singur cosmos în expansiune, ar fi apărut două structuri simetrice, evoluând în oglindă una a celeilalte: Universul nostru, unde timpul urmează direcția pe care o cunoaștem, și un anti-Univers în care timpul curge invers. Această simetrie ar putea oferi o explicație naturală pentru planeitatea Universului observabil fără a necesita corecții complexe. Dacă cele două entități sunt create într-un mod perfect echilibrat, structura lor generală se oglindește una pe cealaltă, conducând la un întreg plan general.
Ideea unei realități gemene ar putea avea implicații profunde pentru înțelegerea noastră a componentelor invizibile ale cosmosului. În special, oferă noi perspective asupra energiei întunecate și materiei întunecate, care reprezintă aproximativ 95% din tot ceea ce există, dar rămân în mare parte neînțelese.
Astronomii au descoperit că expansiunea cosmică se accelerează, ca și cum o forță necunoscută împinge spațiul să se extindă din ce în ce mai repede. Această forță ipotetică, numită energie întunecată, rămâne un mister complet.
Potrivit lui Kumar, această accelerare ar putea fi explicată prin intricarea cuantică dintre cele două realități. Entanglementul este un fenomen binecunoscut în fizica cuantică în care două particule rămân conectate chiar și la distanțe mari. Un fenomen similar ar putea exista între cei doi gemeni cosmici, care ar influența reciproc expansiunea lor. Deci, în loc să presupună o forță misterioasă, acest model sugerează că expansiunea accelerată a Universului rezultă în mod natural din legătura sa cu opusul său temporal.
Cealaltă mare enigma este cea a materiei întunecate, această substanță invizibilă care reprezintă aproximativ 27% din conținutul total al cosmosului. Deși nu o putem observa direct, influența sa gravitațională asupra galaxiilor este incontestabilă. De ce rămâne ea invizibilă? Conform acestei teorii, materia întunecată ar putea fi o consecință indirectă a lumii oglinzilor. Existența sa ar putea modifica modul în care anumite particule interacționează cu materia obișnuită, producând efecte gravitaționale pe care în prezent le interpretăm ca o substanță necunoscută.
O altă ipoteză este că unele particule care provin de la geamănul cosmic ar putea interacționa ocazional cu cele din Universul nostru, lăsând semnături observabile. Aceste semnături ar putea fi detectate folosind viitoare instrumente de astronomie și ar putea oferi dovada acestei dualități.
Deși această ipoteză rămâne de confirmat, ea deschide perspective fascinante. În loc să caute o explicație bazată pe o singularitate, acest model sugerează un mecanism mai elaborat, dar unul potențial mai bine aliniat cu descoperirile recente în fizica cuantică. Această abordare ar putea răspunde și la întrebări nerezolvate, precum planeitatea Universului și accelerarea expansiunii sale, elemente greu de reconciliat cu teoriile clasice.
Între timp, Naman Kumar își continuă cercetările pentru a perfecționa această viziune și a deriva din ea predicții testabile. În special, el caută indicii observabile în fundalul cosmic cu microunde, cea mai veche lumină din cosmos, precum și în structura la scară largă a spațiului. Dacă aceste amprente cuantice sunt detectate, ele ar putea oferi dovezi tangibile ale existenței unui univers oglindă care ne-ar provoca înțelegerea actuală a trecutului și a evoluției cosmosului.
