Atunci când au analizat datele transmise de către telescopul spațial Kepler, astrofizicienii au descoperit că variația luminozității stelei KOI-256 indica prezența unei planete gigant. Analizând datele mai în detaliu, și combinându-le cu cele obținute de către telescoapele terestre, cercetătorii au ajuns la o altă concluzie…

 

Așa cum știți, telescopul spațial Kepler este un căutător de planete extrasolare. Pentru a identifica aceste planete se folosește metoda tranzitului, pe care am prezentat-o pe larg în numărul din februarie al revistei Știință și tehnică. În primă fază, înainte de confirmarea cu ajutorul observațiilor efectuate cu alte metode, planetele nou descoperite de către Kepler poartă numele de planete candidat, iar stelele respective sunt trecute în catalogul Kepler ca obiecte de interes (Kepler Object of Interest –KOI).

Una dintre acestea, este KOI-256, o stea cu un diametru de circa două ori mai mic decât cel al Soarelui. Datele transmise de Kepler arătau că, o dată la aproape 28 de ore, se producea o scădere de luminozitate a stelei, semn că în jurul ei orbitează o planetă. O analiză mai atentă a curbei variației de luminozitate a arătat ceva ciudat. Variația era foarte bruscă. Acest aspect a atras interesul unei echipe de cercetători, conduse de către Phil Muirhead, de la CalTech. Ei au folosit telescopul de pe Mount Palomar, pentru a studia spectrul stelei KOI-256, în scopul determinării ”vitezei radiale” a stelei. Nu intru în detalii, dar vă pot spune că această metodă permite determinarea pendularea stelei, atunci când în jurul ei se rotește o planetă (cele două corpuri se mișcă în jurul centrului comun de masă). După determinarea acestei oscilații s-a putut calcula masa planetei candidat. Rezultatul a fost surprinzător. Deoarece pendularea era de circa 1.000 de ori mai mare decât cea pe care ar produce-o o planetă de dimensiunea lui Jupiter, masa planetei candidat ar trebui să fie cam 0,59 mase solare. Din datele obținute prin metoda tranzitului aceasta ar trebui să aibă o diametru echivalent cu 0,013 diametre solare. Avem de-a face cu un obiect extrem de dens. Este clar, nu este vorba despre o planetă, ci despre o stea moartă, o pitică albă. Rezultatele obținute s-au concretizat într-un articol publicat în The Astrophysical Journal în numărul din 20 aprilie.

Această pitică albă produce un câmp gravitațional extrem de intens, ceea ce duce la producerea efectului numit microlentilă gravitațională, sesizat și în datele transmise de către telescopul spațial Kepler, pe care îl puteți urmări în animația de mai jos, realizată pe baza ultimelor informații, de către o echipă de la Jet Propulsion Laboratory și California Institute of Technology.

Surse: Science, CHARACTERIZING THE COOL KOIs. V. KOI-256: A MUTUALLY ECLIPSING POST-COMMON ENVELOPE BINARY (ApJ, number 2, 2013, April 20)