Cercetătorii au identificat recent forme de relief uriașe îngropate sub câțiva metri de noroi pe fundul mării Mării Nordului. Aceste formațiuni geologice datează din epoca glaciară, acum mai bine de un milion de ani. Această descoperire surprinzătoare ar putea schimba înțelegerea noastră asupra glaciațiilor trecute și a evoluției climatice a Pământului. Care sunt aceste structuri? Ce ne spun ei despre perioada în care ghețarii acopereau o mare parte din nordul Europei?
Cercetătorii de la Universitatea Newcastle au folosit recent sonare de înaltă rezoluție pentru a explora fundul mării Mării Nordului. Inițial, scopul lor nu a fost să găsească urme de glaciare, ci mai degrabă să studieze alte aspecte geologice ale acestei zone. Cu toate acestea, la analiza datelor, au descoperit reliefuri de dimensiuni impresionante. Aceste formațiuni geologice sunt legate de mișcările glaciare care datează din ultima epocă glaciară. Îngropate sub mai bine de un kilometru de noroi, reliefurile au rămas remarcabil de bine conservate. Aceștia sunt mărturie despre existența unei calote glaciare uriașe care a acoperit cândva o mare parte a nordului Europei în urmă cu aproximativ un milion de ani. Nu este prima dată când se descoperă urme de glaciare în această regiune, dar această descoperire este deosebit de izbitoare datorită amplorii și preciziei reliefurilor observate. Imaginile dezvăluite de undele sonore arată formațiuni geologice distincte: creste crăpate și urme de eroziune datorate înaintării și retragerii gheții. Acest tip de structură este tipic ghețarilor terestre care mișcă sedimentele pe măsură ce avansează. Studiind aceste amprente lăsate de gheață, cercetătorii pot reconstrui istoria înaintării și retragerii calotei de gheață în timp. Studiul a fost prezentat într-un articol publicat în Science Advances.
Formele de relief descoperite în Marea Nordului arată clar urmele lăsate de înaintarea și retragerea unei calote de gheață terestre. Spre deosebire de ideea larg răspândită anterior că s-au format mai multe învelișuri mici de gheață în acest timp, noile date sugerează că a existat o singură calotă mare de gheață care s-a format în timpul Pleistocenului mijlociu (în urmă cu 1,3 și 0,7 milioane de ani). Ghețarii tereștri sunt capabili să modeleze peisajul înaintând pe distanțe mari. Pe măsură ce un ghețar avansează, acesta depune sedimente și sculptează pământul sculptând văi și creste. Pe măsură ce ghețarul se retrage, lasă amprente transversale vizibile sub formă de creste crăpate. Aceste structuri sunt tipice marginilor de gheață, unde gheața se retrage, expunând straturile de sedimente pe care le-a deplasat. Observat în aceste reliefuri ale Mării Nordului, acest fenomen ne permite să înțelegem cum s-au format și s-au deplasat calotele glaciare în Europa de Nord. Aceste formațiuni arată că calota de gheață s-a extins pentru a acoperi o mare parte din Norvegia actuală și Insulele Britanice, fapt care până acum nu a fost demonstrat atât de clar de datele geologice disponibile.
Descoperirea oferă noi indicii despre condițiile climatice din acel moment și ar putea schimba modul în care înțelegem ciclurile glaciare. Anterior, oamenii de știință credeau că glaciațiile erau un fenomen recurent, avansurile și retragerile glaciare apar mai frecvent. Noile date sugerează că în perioada Pleistocenului mijlociu, glaciațiile au fost mai lungi și mai intense, marcate de un avans glaciar masiv urmat de retragerea sa treptată. Cercetătorii sunt deosebit de interesați de această perioadă a Pleistocenului mijlociu, deoarece marchează un punct de cotitură în ciclurile glaciare. Înainte de această perioadă, epocile glaciare erau distanțate la 40.000 de ani, dar din acest moment au devenit mai lungi, cu un interval de 100.000 de ani între fiecare glaciare. Înțelegerea unde s-a răspândit gheața în această perioadă ar putea oferi indicii despre mecanismele din spatele acestei schimbări majore a climei Pământului.
Oamenii de știință speră că studierea acestor noi formațiuni geologice va ajuta la o mai bună înțelegere a dinamicii erelor glaciare și a legăturii lor cu schimbările climatice globale. Această cercetare este crucială pentru modelarea efectelor schimbărilor climatice actuale și viitoare, deoarece ar putea dezvălui modele recurente în evoluția climei Pământului.