Groenlanda se Deformează Sub Fantomele Ghețarilor Topiți

Manta Pământului, cu consistența sa aproape fluidă, necesită eoni pentru ca materialul deplasat de greutatea calotelor glaciare să se reîntoarcă la locul său original. Un nou studiu arată că Groenlanda încă procesează urmările epocii sale glaciare.

Procesele tectonice și “fantomele” foștilor ghețari contorsionează, ridică și trag Groenlanda în diverse direcții, dezvăluie cercetările recente.

Groenlanda se află pe placa tectonică nord-americană, care a târât insula spre nord-vest cu aproximativ 23 de milimetri pe an în ultimele două decenii. Cercetătorii au monitorizat această deriva de ceva timp, dar un nou studiu bazat pe datele satelitare a descoperit că mișcările și alte deformări ale insulei nu sunt cauzate doar de tectonica plăcilor.

„Observăm un model complicat cu răsuciri, presiuni și tensiuni”, spune autorul principal al studiului, Danjal Longfors Berg, cercetător postdoctoral specializat în geodezie și observația Pământului la Universitatea Tehnică din Danemarca. „Harta Groenlandei va pierde treptat din acuratețe dacă nu este actualizată”, a declarat el pentru Live Science prin email.

Berg și colegii săi au analizat datele de la 58 de stații ale Sistemului Global de Sateliți de Rețea (GNSS) din Groenlanda, care înregistrează mișcările orizontale și verticale ale insulei, și de la aproape 2.900 de stații GNSS de pe placa nord-americană. Cercetătorii au introdus aceste date într-un model, iar când au eliminat efectele plăcii nord-americane asupra Groenlandei, au rămas cu deformările rocii de bază – zonele unde crusta Pământului a fost întinsă sau încrețită – care nu se potriveau cu modelările anterioare.

În majoritatea regiunilor, mișcarea masivelor terestre este predominant controlată de procese tectonice. Dar Groenlanda este diferită, deoarece insula este acoperită de o imensă calotă glaciară și are un trecut glaciar tumultuos, conform studiului publicat pe 28 august în Journal of Geophysical Research: Solid Earth.

Calotele glaciare pun o greutate enormă pe crusta Pământului, apăsând-o în manta – stratul planetei care se află sub crustă. Materialul deplasat în manta de crusta care se scufundă este împins în lateral, creând ceea ce se numește un forebulge periferic, explică Berg.

Când un ghețar se retrage, manta nu revine imediat la forma sa originală. Datorită consistenței fluide a mantalei, este nevoie de mii de ani pentru ca materialul să curgă înapoi în adâncitura creată de crusta încărcată. Cu alte cuvinte, manta „are o memorie foarte lungă”, spune Berg.

Manta de sub și în jurul Groenlandei se ajustează încă la schimbările în acoperirea cu gheață de la apogeul ultimei ere glaciare, acum aproximativ 20.000 de ani, ceea ce explică de ce datele arată că insula se deformează. În mod specific, pare că Groenlanda reacționează la retragerea Calotei Glaciare Laurentide, care a acoperit mari porțiuni din America de Nord până acum aproximativ 8.000 de ani.