Marinari preistorici navigau pe apele Mării Egee înainte ca ultima Eră Glaciară să se încheie, se arată într-un studiu al mai multor cercetători greci, studiu care va apărea în ediția din septembrie a prestigioasei publicații de specialitate, Journal of Archaeological Science.
Descoperirea specialiștilor eleni vine după ce o nouă tehnică de a data vârsta uneltelor și armelor preistorice de obsidian le-a fost pusă la dispoziție. Spre surpriza acestora, artefactele au arătat ca au fost prelucrate în urmă cu circa 15.000 de ani, iar singurul loc din care materia primă putea fi obținută era insula Melos, insulă la care nu se putea ajunge decât cu ajutorul ambarcațiunilor.
„Obsidianul, cel puțin pentru oamenii preistorici, reprezenta o resursă vitală, o rocă din care erau realizate armele și obiectele de uz casnic ale vremii. Problema este că el nu se găsea în stare naturală decât pe insula Melos, iar faptul că regăsim artefacte de obsidian pe toate partea continentală a Mării Egee, sugerează faptul că el era și o importantă monedă de schimb ”, afirma Nicolaos Laskaris, profesor în cadrul Universității Mării Egee.
Dovezi că oamenii de acum 15.000 de ani traversau marea în căutarea obsidianului s-au găsit, în special, în peștera Frachthi din sudul peninsulei Peloponez, la mare distanță de insula Melos. Și, chiar dacă analizele mai vechi au demonstrat că obsidianul provenea de pe Melos, timpul în care acesta a fost adus de acolo și modul în care a fost transportat a rămas o problemă pentru cercetători. Noua metodă de datare a obsidianului implică, în fapt, două analize diferite. Prima, numită datare a hidratării obsidianului (OHD), combinată cu o tehnică denumită spectometrie a masei secundare de ioni pe suprafață saturată (SIM-SS), determină cantitatea de apă care a penetrat suprafața rocii din momentul în care a fost expusă la aer și prelucrată de către oameni.
„Dacă mai vechea metodă OHD era destul de inexactă, apariția tehnicii SIM-SS ne permite să analizăm în detaliu vârsta obsidianului prelucrat. Este ca și cum am putea să analizăm fiecare strat al unei cepe, fără a o distruge”, afirmă și Ellery Fram, din cadrul Universității din Minnesota și președinte al Asociației Internaționale a Studiilor asupra Obsidianului. Prin intermediul acestor medote combinate, Laskaris și colegii săi au putut determina vârsta incredibilă a artefactelor, nu mai puțin de 15.000 de ani. Cum arătau însă ambarcațiunile preistorice și cum se putea naviga cu ele, rămâne încă un mister.
