Instalarea masivă de panouri solare în Sahara reprezintă o propunere controversată, având în vedere caracteristicile unice ale deșertului, care este aproape nelocuit și beneficiază de o expunere solară extrem de ridicată. Deși inițiativa poate părea o soluție viabilă pentru producția de energie regenerabilă, numeroase studii evidențiază costurile financiare, umane și de mediu asociate cu un astfel de proiect.
Sahara, cu o suprafață de aproximativ 9 milioane km², constituie 30% din continentul african și este cel mai mare deșert fierbinte la nivel mondial. În 2022, China a inițiat un proiect ambițios în deșertul Gobi, care include un parc solar și eolian cu o capacitate de 450 GW. Teoretic, un proiect similar ar putea fi implementat în Sahara; totuși, un studiu publicat în revista Geophysical Research Letters sugerează că această idee nu este atât de benefică pe cât ar părea.
Cercetătorii de la Universitatea din Stockholm au evaluat efectele unei instalații solare în Sahara, simulând acoperiri de 5%, 20% și 50%. Modelul utilizat a reprodus sistemul climatic global, permițând o evaluare detaliată a costurilor asociate. Rezultatele au indicat că viabilitatea unei astfel de instalații este incertă din mai multe perspective. În primul rând, infrastructura ar necesita investiții semnificative pentru întreținere din cauza acumulării de nisip, iar eficiența panourilor scade considerabil la temperaturi de 45°C, frecvent întâlnite în regiune.
Un alt studiu, publicat în revista Communications Earth & Environment, a confirmat aceste concluzii, subliniind că o acoperire de 20% și 50% ar putea conduce la o creștere a temperaturii medii locale cu 1,5°C, respectiv 2,5°C. Această creștere este problematică, având în vedere impactul său global, care ar putea determina o creștere de 0,39°C a temperaturii medii globale, cu efecte mai pronunțate în regiunile polare. Astfel de consecințe sunt extrem de negative în contextul eforturilor de combatere a schimbărilor climatice.
În plus, cercetătorii au subliniat riscul unei posibile perturbări a circulației aerului la nivel global, ceea ce ar putea genera o frecvență mai mare a uraganelor în Asia de Est și o reducere a precipitațiilor în zona Amazon. Este esențial de menționat că fertilitatea pădurilor tropicale depinde parțial de praful saharian și nutrienții pe care acesta îi transportă. Prin urmare, se recomandă explorarea unor soluții alternative mai puțin dăunătoare, cum ar fi energia eoliană, pentru a valorifica potențialul energetic al deșertului Sahara.
