Inteligența Artificială: De ce ne atrage și ne sperie în același timp?

Inteligența artificială (IA) a pătruns în viața noastră cotidiană, transformând modul în care comunicăm, ne relaxăm sau chiar tratăm boli. De la ChatGPT, care ne ajută să redactăm e-mailuri, la sistemele care recomandă seriale sau diagnostice medicale, IA nu mai este demult doar subiect de science fiction.

Cu toate acestea, în ciuda promisiunilor legate de viteză, acuratețe și optimizare, există o anumită reticență. Unii se bucură de beneficiile IA, în timp ce alții o privesc cu suspiciune sau chiar simt că sunt trădați de aceasta. De ce această divizare?

Explicația nu ține doar de modul în care funcționează IA, ci și de natura umană. Ne este greu să avem încredere în ceea ce nu înțelegem. Suntem mai înclinați să ne bazăm pe sistemele pe care le putem controla direct. De exemplu, când întorci o cheie, mașina pornește. E simplu și direct.

În schimb, multe sisteme de IA funcționează ca niște “cutii negre”: introduci o informație și primești un răspuns, fără să poți vedea logica din spate. Din punct de vedere psihologic, acest lucru este neliniștitor. Ne plac cauzalitatea și capacitatea de a interoga deciziile. Când acestea lipsesc, ne simțim neputincioși.

Aversiunea față de algoritmi este un fenomen documentat de cercetătorul în marketing Berkeley Dietvorst și colegii săi, care au demonstrat că oamenii preferă adesea judecata imperfectă umană deciziilor algoritmice, mai ales după ce observă o singură eroare a algoritmului.

Deși știm rațional că sistemele de IA nu au emoții sau intenții proprii, adesea le atribuim astfel de caracteristici. Răspunsurile prea politicoase ale ChatGPT pot părea înfricoșătoare, iar când un motor de recomandare devine prea precis, ne simțim invadați. Ne suspectăm de manipulare, chiar dacă sistemul nu are voință proprie.

Aceasta este o formă de antropomorfism – adică atribuirea de intenții umane sistemelor neumane. Profesorii Clifford Nass și Byron Reeves au demonstrat că reacționăm social la mașini, chiar știind că acestea nu sunt umane.

Un alt aspect interesant descoperit în știința comportamentală este că suntem adesea mai indulgenți cu greșelile umane decât cu cele ale mașinilor. Înțelegem și poate chiar empatizăm cu greșelile umane, dar o eroare a unui algoritm, mai ales unul prezentat ca fiind obiectiv sau bazat pe date, ne poate face să simțim trădare.

Aceasta se leagă de cercetările privind încălcarea așteptărilor, când presupunerile noastre despre cum “ar trebui” să se comporte ceva sunt încălcate. Aceasta provoacă disconfort și pierderea încrederii. Ne așteptăm ca mașinile să fie logice și imparțiale, așa că atunci când acestea eșuează, reacția noastră este mai intensă. Ne așteptam la mai mult.

Ironia? Oamenii iau decizii greșite tot timpul. Dar cel puțin putem întreba “de ce?”

Pentru unii, IA nu este doar ceva necunoscut, ci și profund neliniștitor.