Prin genetică înțelegem analiza mutațiilor și a mutanților. Genetica este o știință despre mutanți, o radiografie a modificărilor ADN-ului care se reflectă în fenotip, adică în modul în care arată și funcționează orice organism. Este corect să intervenim pentru corectarea unor mutații, precum cele care conduc la boli sau infertilitate?
Nu e ușor de abordat un astfel de subiect, întrucât latura etică, umanistă a respectivei dileme sensibilizează pe oricine, chiar dacă raportarea la aceasta se face în mod subiectiv. Ce bolnav nu ar dori, nu ar cere sau nu ar accepta să îi fie reparate mutațiile? Dar poate fi imaginată o analiză obiectivă a acestei probleme? Am putea considera drept reper absolut supraviețuirea omenirii ca specie?
Suntem foarte mulți pe planetă!
Suntem mult prea mulți raportat la ce obiceiuri avem. Consumăm, exploatăm, poluăm, distrugem, defrișăm, vânăm. Desființăm specii cu o ferocitate care, în curând, va fi decontată de către noi toți. Niciodată o specie nu dispare din cauza unei altei specii decât a celei prea arogant denumită Homo sapiens.
Chiar dacă există grupuri de oameni excepționali, care se luptă pentru protejarea rezervațiilor naturale, suntem tot mai nemiloși cu natura. Și atunci, chiar e necesar să apelăm la trucuri tehnologice pentru a satisface egoismul unora de a avea copii într-un format de cuplu căruia Natura îi spune, simplu, că nu e cazul să aibă copii?
Mulți „experți” blamează organismele modificate genetic, care conțin ADN transferat de la altă specie sau de la indivizi din aceeași specie, însă e util să înțelegem că și copiii cu trei părinți sunt organisme modificate genetic (OMG) în cel mai tehnic sens al expresiei. În opinia mea, nu calitatea de OMG a acestora ar fi problema, m-am exprimat deja în favoarea organismelor modificate genetic, precizarea este utilă doar pentru ponderarea eventualelor accese de ipocrizie.
Ce părere aveți, pot există oameni care nu ar mânca porumb transgenic, inacceptabil de către americani, dar care și-ar plimba cu mândrie pe stradă copilul transgenic, european? Omul nu trebuie să consume OMG-uri, dar poate fi el însuși un OMG.
Omul este un OMG
Potențiale mame care au mutații în ADN mitocondrial riscă să aibă copii afectați de maladii grave, de la neuropatii până la autism și diabet. Soluția? Înlocuirea mitocondriilor, entități structurale care se găsesc în citoplasma oricărei celule, deci și a ovulului, cu mitocondrii provenite de la o femeie care nu are astfel de mutații. Unii geneticienii ar fi îndreptățiți să considere că, pentru confirmarea stării relative de „non-mutant”, e necesară extragerea ADN-ului și secvențierea acestuia, ceea ce presupune distrugerea ADN.
Nu deținem încă tehnologii care să ne permită să scanăm mutațiile din molecula de ADN fără a apela la tehnologia secvențierii. E posibil să transferăm mitocondrii întregi, dar al căror ADN nu a fost secvențiat în prealabil și care, implicit, poate conține mutații. În plus, chiar dacă respectivele mitocondrii nu conțin mutații în momentul transplantului, nu este exclus ca mutații noi să fie dobândite în timpul vieții descendentului, astfel încât, chiar dacă metoda transferului crește șansele de a scăpa de mutațiile mitocondriale, nu există garanții în această direcție.
SUA au decis în privința transferului de ADN mitocondrial de la o donatoare către o femeie care vrea să aibă copii, dar care are mutații specifice. Au decis după ce au permis astfel de experimente la sfârșitul anilor ’90. Au rezultat copii care, de fapt, au trei părinți din punct de vedere genetic, adică ADN-ul cromozomial provine de la cei doi părinți oficiali ai copilului, iar ADN-ul mitocondrial provine de la o femeie donator.
Pur și simplu, mitocondriile mamei formale sunt înlocuite cu mitocondriile donatoarei, unde se presupune că nu există mutații grave. Sunt de acord că toate impedimentele tehnice ar putea fi surmontate în viitor, dar am rezerve în privința rezultatelor oferite de tehnologia actuală. În mitocondriile umane există puține gene, însă în acest organit celular este necesară prezența activă a mai multor proteine, care sunt codificate însă de gene care fac parte din ADN-ul cromozomal nuclear.
Altfel spus, este indispensabilă livrarea în mitocondrii a respectivelor proteine. Este interesant de abordat următorul aspect: ce se întâmplă dacă mitocondriile transferate nu au mutații care determină bolile pe care vrea să le evite mama formală, dar conțin mutații care interferă cu importul de proteine din citoplasmă?
Baby design: copii cu trei părinți
Doar o abordare statistică, efectuată pe eșantioane mari de copii cu trei părinți (de fapt, monitorizarea ar trebui făcută pe toată durată de viață a unor astfel de descendenți) ar putea oferi răspunsuri. Deocamdată, putem privi doar asupra unui număr relativ mic de copii născuți prin transfer mitocondrial, iar aceștia sunt încă adolescenți.
Unii dintre ei sunt aparent normali, cum este cazul unei fete, Alana Saarinen care, destul de cinic, bagatelizează contribuția genetică a celei de-a două femei la zestrea ei genetică și nu o consideră că fiind al treilea părinte al ei. Omite, probabil, faptul că, fără contribuția acestui donator genetic, ea nu ar mai fi fost persoana normală, sănătoasă, care se arată a fi astăzi. Să sperăm că va fi sănătoasă și pe parcursul etapei de adult.
Iată că Parlamentul Angliei, o instituție de mare tradiție și profund respectabilă, a aprobat recent conceperea de copii cu ajutorul transferului de ADN mitocondrial. Este o lovitură de imagine, dar pare a fi, în primul rând, o mișcare politică. De fapt, introduce o lege despre genetica copiilor! Când introduci o lege despre genetică, poți introduce, în funcție de conjunctură, orice altă lege despre genetica umană.
De la baby design la eugenie nu sunt mulți pași de făcut. Nu aș sonda prea adânc aceste nisipuri mișcătoare. Sunt curios care va fi statutul juridic al femeii donatoare de mitocondrii. Va putea încasa bani pentru acest serviciu? Va avea drepturi de părinte? Va avea dreptul de a ști cine este copilul… ei? Va putea să informeze ulterior copilul despre faptul că a contribuit, poate neglijabil cantitativ, dar esențial calitativ la apariția acestuia?
Chiar dacă răspunsurile la aceste întrebări sunt, probabil, reglementate astăzi, nu știm dacă ele vor fi valabile și mâine. Tehnic vorbind, consider că un astfel de copil chiar are trei părinți cu drepturi egale. Dar îmi exprim și opinia că un copil ar trebui să aibă doi părinți, o mamă și un tată. Așa lucrează Natura, așa am apărut pe lume cu toții. Ce facem dacă pe viitor, pentru a trata sau preveni anumite afecțiuni genetice ar trebui ca un copil să aibă 4, 5, sau n părinți? În ritmul acesta, populația umană va tinde să devină un amalgam genetic cel puțin bizar.
Omul găsește adesea scurtături tehnologice ce par a ocoli imperfecțiunile biologice (vezi fertilizarea in vitro), însă ele sunt aplicabile doar cât timp există… curentul electric, energia ca bun de la sine înțeles. Când se stinge lumina pe termen lung, se oprește și producerea organismelor modificate genetic, indiferent în ce scop sunt construite acestea. Și tot când se stinge lumina, începe vânătoarea de vrăjitoare. Nu aș vrea ca un astfel de copil, nevinovat prin definiție, să fie „invitat” să participe la Jocurile Foamei…
