Krakenul din mitologia scandinavă ar fi putut exista în realitate (VIDEO)

Cu mult înainte ca balenele să apară în oceanele lumii, altfel de uriași dominau oceanele și mările, uriași pe care îi putem lesne compara cu leviatanii pomeniți în scrierile antice și medievale. Este vorba despre ihtiozauri, creaturi aflate, cel puțin în Triassic, în vârful lanțului trofic acvatic. Și totuși, cercetătorii susțin că un alt monstru de dimensiuni gigantice ar fi putut exista în aceeași perioadă.

Mark McMenamin, paleontolog în cadrul Colegiului Mount Holyoke din SUA, unul dintre cele mai vechi centre academice americane, cu o istorie care începe în 1837, este convins că a descoperit lăcașul unui astfel de monstru. Cel puțin în opinia cercetătorului american, ihtiozaurii ar fi reprezentat în Triassic echivalentul cașaloților moderni, cetacee în meniul cărora primează cefalopodele uriașe. Și totuși, descoperirile lui McMenamin sugerează faptul că astfel de creaturi preistorice constituiau prada strămoșilor uriași ai caracatițelor  din prezent, monștri a căror existență nu a putut fi probată. Cel puțin până azi.

În unul dintre siturile arheologice din Parcul Național  Berlin-Ichthyosaur din Nevada, Mark McMenamin a fost surprins de aglomerarea de fosile de ihtiozaur dar și de modalitatea atipică în care acestea s-au așezat pe fundul mării. Vechile teorii susțineau că animalele ar fi murit într-o zonă cu apă scăzută, din cauza toxicității ridicate a apelor.

Nimeni nu a putut demonstra însă că actualul Parc Național din Nevada a fost o zonă cu ape puțin adânci în Triassic. Mai mult, studiul rocilor susține ideea conform căreia parcul ar fi fost un mediu aflat la mare adâncime. De asemenea, fosilele de ihtiozaur nu par a fi fost îngropate în mâlul preistoric în aceeași perioadă de timp, iar ca misterul să fie și mai mare, ele par așezate după un anumit tipar.

„Este cert că avem de a face cu un prădător de dimensiuni gigantice, unul capabil să ucidă ihtiozauri de 14 metri lungime. Modelul după care au fost aranjate fosilele, și în special vertebrele, este unul folosit și de caracatițele din ziua de azi. De ce nu ar fi putut exista un strămoș uriaș al acestora? Poate chiar acel Kraken din mitologia scandinavă”, susține McMenamin. Faptul că și în zilele noastre cefalodele atacă prăzi de mari dimensiuni a fost dovedit de camerele de filmat ale Acvariului din Seattle, acolo unde o caracatiță a fost înregistrată în timp ce ucidea și devora un rechin.

Mark McMenamin este însă rezervat atunci când este vorba despre dovezi fizice ale existenței Krakenului. „Situl descoperit în Nevada este, dacă preferați, scena unor crime perfecte. Cefalopodele au corpuri moi, a căror fosilizare este aproape imposibilă. Doar ciocul, sau gura unui astfel de animal, se poate prezerva, dar și ele sunt extrem de rare. În orice caz, noi vom continua săpăturile până când vom putea dovedi existență acestui prădător preistoric”.