Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Tel Aviv evidențiază un progres tehnologic major în preistorie: apariția primelor unelte specializate din piatră folosite în urmă cu aproximativ 400.000 de ani pentru a lucra cu piele de căprioară. Aceste unelte, cunoscute sub numele de răzuitoare Quina, au fost descoperite în siturile preistorice din Jaljulia și Peștera Qesem din Israel. Se remarcă printr-o margine ascuțită, în formă de solz, ideală pentru jupuirea prăzii și prelucrarea pielii.
Timp de aproximativ un milion de ani, primii oameni au folosit răzuitoare de piatră pentru a prelucra pieile și carnea animalelor de vânat mari, cum ar fi elefanții. Aceste unelte relativ simple erau potrivite pentru tăierea și jupuirea unor cantități mari de carne și piei groase. Elefanții, în special, au oferit nu numai o sursă abundentă de hrană, ci și materiale pentru fabricarea îmbrăcămintei, adăpostului și a altor unelte. Cu toate acestea, în urmă cu aproximativ 400.000 de ani, dispariția elefanților din unele regiuni a marcat un punct de cotitură crucial pentru vânătorii preistorici. Motivele exacte ale acestei dispariții locale nu sunt pe deplin înțelese, dar ar putea include schimbările climatice, modificările mediului sau presiunea crescută de vânătoare de către oameni.
Fără această sursă abundentă de hrană și materiale, vânătorii au fost apoi forțați să se îndrepte către prada mai mică și mai rapidă, cum ar fi căprioarele. Această schimbare a transformat în mod natural practicile de vânătoare și de prelucrare a cărnii. Spre deosebire de elefanți, căprioarele sunt agile și greu de capturat necesitân strategii de vânătoare mai sofisticate și colaborative. În plus, carnea și pieile de căprioară, mai delicate și mai fine decât cele ale elefanților, necesitau instrumente mai precise și ascuțite pentru prelucrare. În acest context au apărut racletele Quina (numite după situl francez unde au fost descoperite pentru prima dată). Aceste instrumente descoperite recent în Israel prezentau margini de lucru mai bine formate, mai ascuțite și mai uniforme, potrivite sarcinii complexe de a trata animale mai mici și mai delicate.
Realizarea acestor răzuitoare a necesitat materiale de înaltă calitate, care nu erau disponibile în siturile preistorice din Jaljulia și Peștera Qesem, unde au fost descoperite. Studiul remarcă faptul că aceste instrumente au fost fabricate din silex non-local. El provube dintr-o zonă de aproximativ 20 km spre est. Această piatră a venit mai exact din munții Samariei, o regiune aflată astăzi în Cisiordania. Cercetătorii cred că această regiune a fost o zonă în care erau prezente căprioarele, făcând această regiune bogată în pradă pentru vânătorii preistorici.
Această descoperire, prezentată în revista Archaeologies, este importantă deoarece reprezintă cel mai vechi exemplu cunoscut de dezvoltare tehnologică ca răspuns la schimbări ecologice majore. De asemenea, evidențiază ingeniozitatea oamenilor din vechime, ei fiind capabili să își adapteze uneltele și tehnicile de vânătoare în funcție de resursele disponibile și provocările ecologice.
