O catastrofă ecologică riscă să lovească din nou Terra. După dispariția aproape completă a mării Aral în urma lucrărilor de irigație întreprinse în Uniunea Sovietică, lacul Baikal, cel mai mare lac cu apă dulce al planetei, care conține peste 20% din rezervele planetare de apă dulce, riscă să împărtășească aceeași soartă.
Vinovată de această potențială dramă se face Mongolia, țară care a anunțat investiții masive în construirea mai multor centrale hidroelectrice și a mai multor baraje pe râul Selenga, unul dintre cele mai mari râuri care se varsă în lacul Baikal, precum și pe trei dintre afluenții acestuia. Organizații ecologiste din toată lumea au protestat vehement împotriva măsurilor luate de guvernul mongol.
Pe lângă catastrofa care paște lacul Baikul și ecosistemul unic prezent în zona acestuia, activiștii susțin că măcar una dintre aceste hidrocentrale prezintă un pericol major pentru aproape jumătate de milion de oameni. Este vorba despre hidrocentrala care urmează să fie construită pe râul Eg, un afluent al Selengăi. Aceștia susțin că proiectul va fi demarat într-o zonă cu risc seismic ridicat. Orice cutremur poate produce daune barajului care ar genera un dezastru. Conform estimărilor, în cazul ruperii barajului, un val de apă cu forța unui tsunami ar ajunge în mai puțin de 12 ore la Ulan-Ude, capitala provinciei Buriatia, un oraș cu 415.000 locuitori.
Pe lângă toate acestea, autoritățile ruse afirmă că este vorba de un șantaj din partea guvernul mongol pentru a obține energie la un preț mult mai mic față de cel actual de la Rusia. Oficialii mongoli s-au arătat dispuși să oprească toată operațiunea în schimbul energiei ieftine rusești. În același timp, experții ruși susțin că toate hidrocentralele pe care Mongolia își propune să le construiască nu vor asigura decât o cantitate infimă de energie pentru acest stat.
Marea Aral în ultimii 27 de ani
„Pentru mai puțin de 1000 GW vor să distrugă cel mai mare lac cu apă dulce al lumii, delta râului Selenga, un alt ecosistem unic, precum și să taie accesul la apă dulce, și așa dificil, al locuitorilor din regiunile Buriatia și Irkutsk”, a afirmat Oleg Lebedev, un membru al parlamentului rus.
Pe lângă toate acestea, există un risc uriaș de poluare al râului Selenga și, ulterior, al lacului Baikal. Nivelul deja scăzut al lacului a dus la secarea fântânilor la o distanță de numai 300 de kilometri de acesta.
Ca o comparație, volumul inițial de apă al mării Aral (pe atunci cel de al patrulea lac al lumii) era de circa 1.089 de kilometri cubi. În 2007, volumul ajunsese doar 75 de kilometri cubi. Lacul Baikal (cu o suprafață mai mare decât a Belgiei) are un volum total de 23.615 kilometri cubi de apă dulce. Dispariția sa ar echivala cu o catastrofă fără precedent în istoria omenirii.
Un prim pas pentru salvarea lacului Baikal a fost făcut de ecologiștii Greenpeace din Rusia care, după ce colegii lor au fost expulzați din Mongolia, au reușit să convingă Banca Mondială să nu ofere deocamdată banii necesari construirii hidrocentralelor. În schimb, China a oferit o parte din bani, iar Mongolia a anunțat deja că a început lucrările la unul dintre baraje.
