Tulburat fiind de numărul tot mai mare al incompetenților care își dau cu părerea despre conduita etică ce ar trebui să dirijeze experimentele de genetică, am interceptat în somn (evident, distorsionată de radiația de fond) o discuție între doi mutanți de geniu: Catârul lui Isaac Asimov și Împăratul-profet-mentat Paul Atreides al lui Frank Herbert.
„Fundația” și „Dune” ajung să facă parte din același cartier al Universului, unde foametea și bolile ironizează lumi suprapopulate, însă infinit de lacome, profund iresponsabile. Cei doi mutanți au înțeles că soluția acestor probleme constă în scoaterea urgentă a geneticii de sub controlul Inchiziției Roz, așa cum este denumită în șoaptă comisia de politicieni și popi care urmăresc Marea Unificare a Speciilor.
Inchiziția Roz luptă habotnic împotrivă discriminării, ea și-ar da și sufletul pentru egalitate absolută, pentru fericirea facilă, de rumeguș. În opinia sa, o viață și o conștiință au și libelula și viermele Shai Hulud, producătorul de mirodenie geriatrică.
Catârul, mutantul care controlează emoțiile, impresionează prin elaborarea unor legi simple, clare, care să asigure o eficiență maximă în profesarea Geneticii. Și ca un Catâr care se respectă, își susține Codicele cu obstinație. Pe de altă parte, Mentatul înțelege că aceste legi sunt bune și merită să fie respectate, dar nu trebuie făcute publice.
Paul Atreides către Catâr:
– Există legi despre orice, hârtie irosită, efort inutil. Nu cred că există undeva o singură persoană care să cunoască conținutul tuturor legilor valabile în lumea sa. Legile sunt redactate și implementate în funcție de interese de moment, de circumstanțe istorice, de toane, și cu un incomensurabil aport de incompetența a celor care le elaborează și le promulgă. De aceea se abrogă multe legi, pentru că sunt aberante, inutile, sau chiar criminale. Legile inițiale, simple și clare, ale omenirii sunt cele bune și nu ar trebui să fie nevoie de altele.
Pe de altă parte, cu cât un domeniu al cunoașterii este mai dinamic, mai acut ca impact asupra societății, cu atât îl pândesc mai multe legi ambigue, dar mereu restrictive și care, chipurile, ar reglementa domeniul respectiv. Teamă de nou, de progres, de răsturnare a paradigmelor învechite îi roade întotdeauna pe mediocri, pe proscrișii inteligenței, iar aceștia născocesc legi multe și proaste, care să le mai liniștească temerile.
Da, Maestre Catâr, ai dreptate, Genetica poate să rezolve problemele specifice suprapopulării, însă e nevoie de o legislație simplă care să favorizeze cercetarea și ingineria genetică, nu să o îngrădească.
– Mă bucur că ne înțelegem, Împărate! Uite cum arată, în viziunea mea, Codicele legilor Geneticii:
- Doar geneticienii sunt geneticieni.
- Doar geneticienii înțeleg riscurile reale ale experimentelor de Genetică.
- Doar geneticienii sunt capabili să prezinte societății avantajele și dezavantajele ingineriei genetice.
- Doar geneticienii stabilesc standarde de securitate eficiente pentru laboratoarele lor.
- Doar geneticienii reglementează prioritățile și obiectivele Geneticii.
- Doar geneticienii decid dacă un anumit experiment trebuie realizat sau nu.
- Doar geneticienii constituie comisii de etică care le reglementează activitatea profesională.
- Doar geneticienii pot evalua corect implicațiile medicale ale Geneticii. Medicii se numesc medici și pentru faptul că nu sunt geneticieni.
- Doar geneticienii decid asupra limbajului tehnic în care comunică rezultatele activității lor.
- Doar geneticienii se pot pronunța obiectiv asupra realităților științifice relevate de studiile de Genetică.
- Doar geneticienii pot condamna geneticieni pentru exprimarea publică a unor opinii bazate pe analiza datelor de Genetică.
- Doar geneticienii pot preveni deturnarea Geneticii către scopuri întunecate.
- Geneticienii nu reprezintă o castă superioară. Singură lor politică trebuie să fie aceea de a practica știința Geneticii în mod onest, cu bună-credința, pentru a susține Evoluția speciei umane.
Paul Atreides către Catâr:
– Chiar crezi în aceste… precepte?
– Da! Ele pot fi extinse pentru orice domeniu al științei.
– Și rolul politicenilor care mai este?
– Nu trebuie să mai existe această categorie de sforari. Noi suntem ultimii politicieni, Împărate! Cei care, în sfârșit, înțeleg și decid că a venit momentul ca tehnocrații să ia locul politicienilor. Universul e scurt, foarte scurt. Nu ai observat în peregrinările tale că, de fapt, Universul conține doar o planetă locuită, iar celelalte lumi sunt doar holograme deformate ale viselor omenirii?
– Te referi la Terra? Suntem simple personaje?
– Nu mai contează, ripostează Catârul. Cuvântul nostru va fi ascultat oriunde.
– Eu sunt un preștient, un monstru genetic, dar nu deslușesc clar dacă demersul nostru va avea succes, grăi Paul.
– Toți suntem mutanți, dar nu toți suntem monștri, Împărate! Eu gândesc precum un Catâr, nu voi renunța la aceste legi. Sunt convins că sunt corecte, sănătoase, ne pot salva de boli și foamete.
– Înțeleg! Dar dacă vrem să avem succes, Legile Geneticii trebuie să facă subiectul unui acord strict secret între geneticieni și legiuitori, Maestre Catâr!
– Iar politică, Împărate! Aș preferă să ieșim la lumina cu această inițiativă!
– O să mă mai gândesc… Cu bine!
Sunt genetician și, evident, un mutant. Gândindu-mă la dialogul dintre cei doi mutanți de elită (l-am memorat neașteptat de bine), trebuie să recunosc că vreau să lucrez sub îndrumarea celor 13 legi. Dacă societatea noastră nu este încă pregătită pentru așa ceva, trebuie să ne asumăm efortul de a convinge oamenii, cu răbdare și argumente, că Genetica este pe drumul cel bun.
Că terapia genică și organismele modificate genetic reprezintă atuuri esențiale pentru supraviețuire, nu doar pentru Evoluție. Anii care ne-au mai rămas vor fi ai Geneticii, altminteri vor fi foarte puțini. Și da, merg pe mâna Catârului, legile trebuie să fie publice, nicidecum secrete. La urmă urmei, cel mai impresionant lucru e să fi onest.
