Practicanții pseudoștiinței atacă știința ”convențională” cu toate armele care le stau la dispoziție, inclusiv prin insinuări și minciuni, și cer, în schimb ca oamenii de știință să fie ”deschiși la minte”. Cu alte cuvinte ei pot ataca dar oamenii de știință nu trebuie să se apere. Ei bine, la naiba cu asta! Randi le dă replica și, atunci când pseudoștiințificii se înfurie, el știe că și-a atins obiectivul.
Isaac Asimov
James Randi a fost un om de-a dreptul remarcabil. Om al scenei, el a reușit să promoveze gândirea rațională, adică scepticismul, mai bine decât ar fi făcut-o mulți oameni de știință la un loc. Printre altele, el a lansat un premiu pentru cei care ar fi capabili să demonstreze că au puteri paranormale. Randi ne povestește, în carea Flim Flam!, cum i-a venit ideea: ”În timpul unei emisiuni radio, în 1964, am fost provocat de un parapsiholog care mi-a cerut să ofer fapte, nu vorbe. I-am răspuns imediat că sunt gata să ofer 10.000 de dolari oricui poate demonstra că are puteri paranormale. […] Ca urmare a provocării mele, au avut mai mult de 650 de solicitanți. Până la ora la care scriu aceste rânduri numai 54 au trecut de testele preliminarii și nici unul nu a câștigat vreun bănuț. Oferta este încă valabilă și va fi câtă vreme voi trăi. Am stipulat în testamentul că, dacă suma nu va fi revendicată până la moartea mea, oferta va rămâne valabilă pe vecie. Niciodată banii nu mi-au fost mai în siguranță.”
Totuși, toți cei care solicitau să demonstreze că au puteri paranormale trebuiau să fie de acord cu un număr de reguli stabilite de Randi, mai înainte de testare. Pentru că ele ilustrează foarte bine felul în care trebuie abordat paranormalul îmi permit să vi le prezint in extenso.
”1. Solicitantul va trebui să precizeze în avans ce puteri paranormale are, limitele demonstrației (cum ar fi durata, locația și oricare alte variabile trebuie să fie avute în vedere). De asemenea el trebuie să precizeze ce constituie rezultat pozitiv sau negativ.
2. Va fi acceptată numai demonstrarea capacității paranormale anunțate în prealabil care va fi realizată în limitele prestabilite.
3. Solicitantul trebuie să fie de acord că toate datele, fotografiile sau înregistrările video și/sau orice material obținut [pe timpul demonstrației] va putea să fie folosit de Dl Randi așa cum dorește.
4. Atunci când este necesară o procedură de judecată, ea va fi stabilită în prealabil, după formularea cererii. Toate aceste decizii vor fi luate de comun acord între Dl Randi li solicitant, mai înainte de efectuarea demonstrației.
5. Dl Randi poate cere ca solicitantul să efectueze demonstrația în fața unei terțe persoane, atunci când distanța o impune. Această demonstrație are ca scop numai stabilirea faptului că este posibil ca solicitantul să aibă capacitățile promise. [Altfel spus, Randi poate solicita o demonstrație prealabilă.]
6. Dl Randi nu se angajează să plătească nici o cheltuială a solicitantului, cum ar fi transportul, cazarea etc.
7. Solicitantul nu îl va acționa în justiție pe dl Randi sau pe alte persoane și agenții implicate în ceea ce privește vătămarea, accidentul, orice daune fizice sau emoționale, pierderi financiare sau profesionale de orice alt fel.
8. În cazul în care solicitantul demonstrează cu succes în condițiile și termenii agreați în comun, Dl Randi va plăti suma de 10.000 $ SUA.
9. Copii ale acestui document vor fi disponible oricărei persoane le va solicita și care va trimite domnului Randi un plic timbrat autoadresat.
10. Această ofertă este făcută personal de către Dl Randi, și nu este în numele unei organizații, chiar daca ea ar fi implicată în examinarea solicitării.
11. Această ofertă este deschisă oricărei persoane din orice colț al lumii, indiferent de sex, rasă, educație etc. și va continua până la acordarea premiului.
12. Solicitantul trebuie să enunțe clar ceea ce trebuie să conducă la concluzia pentru faptul că nu posedă capacitățile pretinse. Acesta va fi un considerent major pentru acceptare sau respingerea solicitării.”
Textul de mai sus era scris în 1981, an în care a fost publicată ediția cărții Flim Flam! la care am avut acces. Între timp valoarea premiului a crescut de la 10.000 la un milion de dolari și era acordat de Fundația Educațională James Randi. Ați remarcat, desigur, că Randi nu propunea nimic special. Toate testele erau stabilite de comun acord între solicitant și Randi. Foarte important este faptul că însuși solicitantul trebuie să impună criteriile care ar duce la concluzia că, de fapt, nu posedă puterile pretinse. Până 2015, an în care Randi s-a retras, nimeni nu a reușit să obțină premiul, semn că puterile paranormale dispar cu desăvârșire atunci când sunt supuse investigațiilor riguroase.
Vă voi da câteva exemple din Flim Flam! În primul dintre ele este vorba despre un anume Stanley L. Wojcik, specializat, printre altele în ”vânătoarea de fantome” și în ”comunicarea cu morții”. James Randi a avut ocazia să îl întâlnească la un talk show radio. Wojcik s-a prezentat în studio cu două anse de radiestezie. Randi l-a întrebat dacă poate demonstra eficiența radiesteziei, prin descoperirea unor grămezi monezi. Radiestezistul susținea că, atunci când ansele ajung deasupra unei grămezi de monede, ele se vor mișca astfel încât să se încrucișeze. În prima parte a experimentului Randi l-a rugat pe Vojcik să amplaseze o mică grămadă de monezi pe masa din studio. Bineînțeles a fost un succes: ansele s-au încrucișat atunci când au ajuns deasupra ei. Mai apoi Randi l-a întrebat dacă poate detecta, prin radiestezie, monezile dacă erau acoperite cu hârtie. Vojcik a reuși, din nou, să le descopere prin mijloace radiestezice. La fel de mare succes l-a avut atunci când monezile erau introduse în plicuri opace. Randi: ”Acum eram pregătit. Am luat 9 plicuri în care am introdus un ghemotoc de hârtie, pentru a imita grămada de monede. Wojcik și Dna Jones (gazda emisiunii) priveau în altă parte în timp ce alegeam la întâmplare o carte numerotată din cele zece pe care le aveam în buzunar. Plicul țintă, cel care conținea monezile, a fost așezat pe podea, alături de celelalte nouă, în poziția indicată de numărul cărții extrase de mine. Woijcik a fost rugat să identifice plicul țintă.” Deloc surprinzător, testul a eșuat de fiecare dată. Exasperat, Woijcik a dat vina pe o conductă metalică ce se afla sub podea. Randi era pegătit să răspundă acestei obiecții. Pur și simplu a plasat plicurile într-o zonă în care nici o conductă nu mai trecea pe sub podea. Din nou radiestezia nu a funcționat. Vă spuneam mai devreme, paranormalul are rușinosul obicei de a se ascunde atunci când este supus testărilor cât de cât serioase.
Tot despre radiestezie este vorba și în exemplul următor. Randi: ”Vince Wiberg era un om amabil entuziast și, după părerea mea, onest. El credea cu sinceritate în puterile de care dispune. Era specializat în «auragrame» și mi-a trimis mai multe scrisori în care descria în detaliu ce este în stare să facă, spre deosebire de mulți alții, care vor să fie testați fără să precizeze nimic în avans.”
În cele din urmă, cei doi s-au întâlnit în orașul Albuquerque, unde Randi susținea o conferință la Laboratoarele Sandia. Randi: ”A venit în camera mea de hotel, unde se aflau, în calitate de martori doi oameni de la Sandia. Vince mi-a prezentat ansele sale de radiestezie care se încrucișau atunci când se aflau deasupra unei cutii metalice plasate pe podea. A facut teste în diferite lor din cameră și ansele au funcționat foarte bine, câtă vreme radiestezistul știa unde se află cutia.” Desigur, chestia nu a mai mers atunci când, cu ajutorul unor pături, cutia a fost ascunsă privirilor. Vince Wiberg nu a fost deloc neliniștit de eșec. El era convins că puterea lui este cu totul alta. El putea identifica diverse afecțiuni, ajutându-se de ansele de radiestezie.
Randi: ”El susținea că este capabil să depisteze boli și e gata să fie testat asupra acestui aspect. Mai văzusem multe astfel de încercări și nu mă așteptam la mare succes. De obicei, aceste «lecturi» erau generale, concentrându-se pe durerile de spate și de cap – chestii destul de sigure – urmate de multe alte afirmații vagi. Pentru a ocoli acest lucru, domnul Wiberg a fost de acord ca cei testați să-și noteze afecțiunile, în avans, și să le introducă în plicuri siglilate, mai înante de folosire anselor de radiestezie. Lucrul acesta era necesar pentru a ne asigura că nici unul dintre cei testați nu se va răzgândi. Am început cu mine, deoarece aveam o afecține clar definibilă, una care de fapt era cunoscută de mai multe persoane de la Sandia.” După o analiză atentă, Wiberg a venit cu un diagnostic: Randi avea o problemă cu urechea dreaptă ”sau cam așa ceva”. Randi: ”Afecțiunea mea reală era fractura, aproape vindecată, a încheieturii de la mâna stângă. Încă mai aveam dureri, iar încheietura mă duruse tare toată ziua. Diagnosticarea a fost complet eșuată, dar Vince mi-a spus că îi este greu să diagnosticheze o problemă aproape vindecată.”
Pus în fața acestui argument, Randi a acceptat să mai facă un test. Unul dintre specialiștii de la Sandia, care venise în camera de hotel, și care era convins de existența puterilor radiestezice, a venit însoțit de o tânără, pe care Randi nu o mai întâlnise până atunci. Wiberg a reluat asupra ei procedura radiestezică, după ce tânăra a introdus într-un plic o bucată de hârtie afecțiunea de care suferea. Randi a fost foarte atent și a stopat orice comunicare între tânără și radiestezist. Randi. ”Wiberg ne-a spus că tânăra femeie este într-o bună stare de sănătate și că există doar câteva probleme cu spatele. Nimic nu putea fi mai departe de realitate decât asta. Tânăra avea un cancer pulmonar avansat. Vince Wiberg a găsit un argument și pentru acest eșec: acest tip de boală nu este bine localizat și, drept consecință, este greu de găsit.”
Tipul acesta de argumente îl întâlnim adesea la oameni onești dar care cred cu tărie în năzbâtii. Așa cum sublinia Randi, Marele James Randi: ”Atunci când sunt confruntați cu faptele, ei aruncă la coș dovezile dar niciodată teoria în care cred. Aceasta este filosofia lor.”
