Cercetătorii chinezi au descoperit că în sângele uman, alături de globulele roșii și albe și de celelalte componente ale plasmei, circulă și molecule de microARN provenite din mâncarea ingerată. Fragmente de cod genetic care supraviețuiesc digestiei și modică activitatea genelor.
Studiul, publicat în revista Nature Cell Research, a fost realizat de cercetătorii chinezi de la Universitatea Nanjing pe un eșantion de 31 voluntari umani, dar și pe șoareci și vaci. Identificarea moleculelor de microARN „străin” la mamifere a survenit din întâmplare, în cadrul unui studiu în care echipa condusă de Chen-Yu Zhang încerca să clasifice microARN-ul din laptele matern.
În laptele matern, cercetătorii au descoperit însă o concentrație ridicată de microARN de origine vegetală și având în vedere că gătitul alimentelor nu distruge ARN-ul plantelor, au presupus că moleculele străine ar fi putut ajunge acolo prin intermediul hranei ingerate. Ulterior, „răscolind” sângele și alte țesuturi, cercetătorii au descoperit un total de 40 de molecule de microARN, cele mai multe provenind din orez, broccoli și conopidă.
Următorul pas al oamenilor de știință a fost să înțeleagă în ce mod aceste molecule produc efecte asupra organismului-gazdă, din moment ce secvențele genetice sunt complementare cu 50 de gene ale mamiferelor. Mai întâi, oamenii de știință au testat efectul in vitro al unei molecule microARN din orez, MIR168, pe celule din sânge și din ficat, și au remarcat că aceasta „reducea la tăcere” anumite gene. Mai exact, s-a dovedit că în ficat era „anihilată” o genă implicată în sinteza unei proteine utile în eliminarea colesterolului Ldl (cel considerat „rău”).
Zhang a trecut apoi la cercetarea efectelor acestei microARN în vivo, pe trei grupuri de șoareci. Celor din primul grup le-a fost injectată în sânge o doză ridicată de MIR168, șoarecii din al doilea grup au urmat o dietă pe bază de orez, iar ceilalți au alcătuit grupul de control. La finalul experimentului, la primele două grupuri s-a înregistrat un nivel de colesterol „rău” mult mai ridicat decât șoarecii din grupul de control. Ca probă finală, cercetătorii au inhibat activitatea MIR168 cu o altă microARN, iar valorile s-au reîntors la normal.
Sursa: Galileo.it
