Aceasta este pseudoștiința. Practicanții ei pot crede că este știință, la fel cum vrăjitoarele și vindecătorii pot să fie cu adevărat convinși că au acces la forțe supranaturale (Joe Schwarcz, în cartea Știința Voodoo)
Într-una din acele zile pe care le dedic călătoriei prin lumea pseudoștiinței am descoperit o emisiune pe un anume post de televiziune. Mi-a atras atenția tema emisiunii: „medicina vibrațională, medicina viitorului”. Vreau să vă spun că de ficare dată când mă întâlnesc cu sintagme de tipul „medicină cuantică”, „medicină holistică”, „medicină vibrațională” etc., în fața ochilor mi se ridică un steguleț roșu, care îmi semnalizează că ceva nu este în regulă, că este posibil să am de-a face cu oarece năzbâtii.
Tot de fiecare dată nutresc speranța că eu mă înșel și că aș putea descoperi ceva cu adevărat interesant, ceva ce până acum nu știam. Invitata emisiunii era o doamnă doctor, care este cadru didactic la o prestigioasă universitate de medicină din România, coautoare a cărții „Introducere în medicina vibrațională”, așa că speranțele mele erau, într-o oarecare măsură, justificate.
Din păcate nu a fost să fie așa. Încă de la începutul emisiunii, doamna doctor a făcut câteva observații care mi-au ridicat nenumărate semne de întrebare.
De exemplu am aflat că: „ADN-ul emite un anumit câmp [electromagnetic]. Este dovedită zona de vibrație a ADN-ului în domeniul gigahertzilor. Sunt măsurători care sunt făcute de cercetătorii ucrainieni. Nu încape nici un fel de îndoială și uluitor este faptul că această zonă de vibrație, această bandă de frecvență, este similară cu cea pe care emite radiație electromagnetică Soarele. Deci inima celulei vii emite în aceeași bandă de frecvență cu radiația solară”.
Și afirmațiile stranii nu s-au oprit aici. Doamna doctor ne-a mai spus că: „La ora actuală toate marile descoperiri din fizică încep să fie realizate de matematicieni, care deduc ecuații, deduc funcții, și s-a ajuns, la ora actuală, să se calculeze niște ecuații unificate ale câmpului, în care energia aceea din formula celebră a lui Einstein, care este masa ori viteza luminii la pătrat. Deja, prin derivații matematice, masa a ajuns să fie exprimată tot în funcție de viteza luminii. Practic, celebra formulă se poate exprima, prin artificii matematice, doar în funcție de viteza luminii. Energia poate fi exprimată vibrațional, lumina este undă electromagnetică”.
Semnele de întrebare apărute în urma afirmațiilor făcute în emisiunea din care am citat mai devreme ar putea primi răspunsuri rapide, mai ales la prima afirmație, cea legată de emisiile electromagnetice ale ADN-ului. Dacă emisiile acestuia ar fi cât de cât apropiate de cele ale Soarelui am avea o mare problemă: ADN-ul nostru ar fi un pic cam fierbinte.
Dar să nu uităm un lucru: avem de-a face cu o emisiune de televiziune și pot apărea stângăcii în formulare. Este foarte posibil ca în cartea „Introducere în medicina vibrațională” (întreaga emisiune era dedicată prezentării acestei cărți) lucurile să fie mai clare, mai bine exprimate. Din acest motiv am considerat că este potrivit să caut și să citesc volumul cu pricina.
Renunț la principiul suspansului și vă spun încă de de acum: rareori am avut ocazia să citesc un asemenea talmeș-balmeș de nonsensuri evidente. Înainte de a trece mai departe vă reamintesc că autorii cărții sunt cadre didactice la o foarte prestigioasă universitate de medicină din România.
La capitolul „Terapia cu magneți” am aflat cum stă treaba cu ADN-ul. Citez: „Câmpul electromagnetic al ADN-ului a fost pus în evidență încă din 1930, de George Lakhovski, care a considerat ADN-ul un oscilator electromagnetic. Recent, fizicienii ucrainieni au măsurat acest câmp și i-au determinat frecvența cuprinsă între 52 și 78 GHz. Intensitatea emisiei ADN-ului este 1/1mld dintr-un Watt . Ei au demonstrat că fi ecare ființă umană are o frecvență de emisie optimă unică a ADN de 63,57737 GHz. Câmpul biomagnetic al ADN-ului oscilează de 70 miliarde de ori/secundă, cifră surprinzătoare, care corespunde ordinului de frecvență a spectrului magnetic solar”.
Așa cum îmi stă în obicei, am trecut la verificarea informaţiilor din acest scurt paragraf. Așa l-am descoperit pe George Lakhovski, un inginer rus, care a emigrat în Franţa apoi în SUA. Este adevărat, el a elaborat o ipoteză conform căreia celulele se comportă ca oscilatori electromagnetici, asta prin anii 1920. Are și un brevet de invenție, pentru un aparat, un „oscilator cu unde multiple” (Multiple Wave Oscillator), care emitea unde electromagnetice cu frecvențe cuprinse între 75kHz și 8 GHz, care putea trata cancerul. Vă rog să rețineți: brevetul de invenție nu certifică eficacitatea terapeutică.
Curios din fire, am căutat să văd în publicațiile medicale (există baza de date PubMed, în care sunt indexate milioane de articole) dacă există vreo referire la dispozitivul și/sau la ipotezele lui Lakhovski. Nu am găsit nimic. În ceea ce îi privește pe anonimii „fizicieni ucrainieni”, lucrurile au fost mult mai complicate. Nu aveam nici o trimitere bibliografică, nici un indiciu asupra măsurătorilor efectuate de ei.
Mi-a luat ceva timp până am identificat o, posibilă, sursă a informației prezentate în cartea „Introducere în medicina vibrațională”. Este vorba despre o comunicare susținută la o conferință organizată de Institutul pentru științele vieții în 1993, în Kiev, de către Serghei Sitko. Pasul următor a fost căutarea articolelor publicate în revistele științifice de acest Serghei Sitko, în care să găsesc rezultatele anunțate la amintita conferință. Ghiciți rezultatul? Nu am găsit nimic.
Mai mult decât atât, nu am găsit nici o lucrare științifică în care să susțină că ADN-ul ar genera câmpuri electromagnetice, cu „frecvența cuprinsă între 52 și 72 GHz”. Autorii, în dorința lor de a găsi un sprijin pentru „medicina vibrațională”, apelează numai la surse obscure, care se găsesc cu nemiluita pe Internet.
Dar nonsensul evident nu este aici, ci în fraza: „Câmpul biomagnetic al ADN-ului oscilează de 70 miliarde de ori/secundă, cifră surprinzătoare, care corespunde ordinului de frecvență a spectrului magnetic solar”. Am scăpat de teama că ADN-ul nostru ar fi extrem de fierbinte (în emisiunea amintită doamna ne spunea că „inima celulei vii [ADN-ul] emite în aceeași bandă de frecvență cu radiația solară”). Nonsensul vine din faptul că, pe frecvența de 70 GHz (căreia îi corespunde o lungime de undă de circa 4,3 mm), intensitatea radiației electromagnetice solare este extrem de mică, dacă o vom compara cu intensitatea radiației din domeniul vizibil (care are lungimi de undă cuprinse între 380 și 780 nm).
Să mergem mai departe, să vedem cum stau lucrurile cu „ecuațiile unificate ale câmpului”. Vă rog să aveți un pic de răbdare și să citiți atent pasajul care urmează, preluat tot din cartea pe care o comentez. „Ecuațiile unificate arată că întregul univers se manifestă prin matricea geometrică armonică a luminii. Considerând trei armonice principale, Cathie a stabilit o ecuație de bază, în care 1703 reprezintă armonica masei pământului, împreună cu atmosfera, 1439 este o altă armonică a vitezei luminii și 264 armonica recurentă a rețelei energetice terestre.
Rădăcina pătrată armonică a vitezei luminii la suprafața pământului este 2636. Stabilind diverse corelații matematice între aceste armonice, Cathie a reușit un lucru fundamental și anume exprimarea masei pământului în funcție de viteza luminii: m = c + √1/c . Aceasta reprezintă, în valori armonice, prima parte a unei ecuații a câmpului unificat”.
Bănuiesc că nu ați înțeles nimic din rândurile de mai sus. Nici eu nu am reușit această performanță, așa că m-am dus la sursă, la cărțile lui Bruce Cathie, în încercarea de a da de cap „armonicelor”. Mi-a luat ceva timp pentru a citi „The Energy Grid” și „The Harmonic Conquest of Space”, dar tot nu am putut pricepe ceva.
Fără a intra în detalii, Cathie, un fost pilot de linie, care afirmă clar că nu pretinde ca ar fi matematician sau fizician, trasează pe suprafața Pământului o rețea, pe baza rapoartelor privitoare la apariții de OZN-uri. Plecând de această rețea el începe să se joace: „Conform teoriei mele spațiul și timpul sunt manifestări ale armoniilor geometrice a mișcărilor undelor luminii. Armonica fundamentală a lumii, în termeni geometrici este viteza de 144.000 minute de arc pe secundă de rețea”. El taie ultimele trei zerouri, și obține „armonica 144”.
Dar „armonica masei pământului”? Și pentru ea avem o justificare: „1703 – Primele patru cifre ale armoniei 170.300.000.000, care reprezintă valoarea în minute cubice de arc a masei Pământului și a atmosferei înconjurătoare”. Și lucrurile continuă în acest fel până când obţine ecuaţia de mai sus, o ecuaţie evident lipsită de orice sens fizic.
Dar asta pare să nu conteze pentru doamna noastră, care (vă mai amintiți?) ne spunea că „La ora actuală toate marile descoperiri din fizică încep să fie realizate de matematicieni, care deduc ecuații, deduc funcții și s-a ajuns, la ora actuală, să se calculeze niște ecuații unificate ale câmpului, în care energia aceea din formula celebră a lui Einstein, care este masa ori viteza luminii la pătrat”. Care matematicieni? Bruce Cathie?
Nu vă grăbiți, pilotul australian ajunge și la faimoasa sa ecuație armonică a câmpului unificat: „Înlocuind m, ar rezulta o ecuație a câmpului unificat, care ar exprima, în termeni matematici, întreaga existență. Cathie a înlocuit m din formula lui Einstein cu c + √1/c .
Rezultă E =(c + √1/c)c2 .
S-a obținut o ecuație armonică a câmpului unificat, exprimată în funcție de lumină, sau de unda electromagnetică pură. Este cheia care explică faptul că tot ceea ce înseamnă lume văzută și nevăzută, solide, lichide, gaze, stele și chiar întunericul din spațiu sunt formate din unde de lumină, vizibile sau invizibile. TOATĂ CREAȚIA ESTE LUMINĂ”.
Deocamdată nu mai am nimic de comentat, dar voi reveni într-o postare viitoare asupra cărţii pline de năzbâtii, care poartă numele de „Introducere în medicina vibrațională”.
